Bistriţa: Portret/ Virginia Nuşfelean este „Madam Argumentation”

De 32 de ani este profesoară de franceză, iar unii elevi obişnuiau să o numească „madam argumentation” deoarece nu dă doar lecţii de franceză, ci şi de viaţă

Când a început să studieze franceza, în liceu, a fost remarcată de către directorul şcolii, în timpul unei inspecţii. Acesta nota ceva pe un caiet, iar când Virginia a început să vorbească, a devenit atent. „Asta m-a încurajat. Pe atunci mă gândeam ce pot face eu, venită de la ţară, cu franceza”, îşi aminteşte ea. Pe acelaşi director avea să-l întâlnească şi după ce va fi devenit profesoară, pentru a-i da acelaşi imbold de a merge mai departe. 
În facultate, însă, nu a fost la fel de încurajată. A ales un profil franceză-română şi i s-a tăiat avântul de la început. „Mi s-a spus că a fost o eroare că am început această facultate doar după patru ani de franceză. Facultatea a fost un supliciu pentru mine. Mi-a fost greu, mă temea, să deschid gura auzindu-le pe colegele mele care vorbeau perfect franceza. Şi acum mă visez studentă, dând examen şi mă trezesc ca dintr-un coşmar. Dar pe de altă parte, acum îmi dau seama că tot ce ştiu se datorează efortului meu personal”, povesteşte Virginia.

Ocazia de a trăi o nouă existenţă

În prezent este profesoară de franceză la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” şi toate generaţiile pe care le-a educat o ştiu pentru exigenţa ei, dar şi pentru ineditele metode de predare. Orele ei de franceză nu sunt deloc anoste. „Dacă stăpâneşti o limbă şi nu ai ce transmite prin ea, e în zadar. Pentru mine e important să le transmit ceva elevilor mei, nu doar să îi învăţ franceza ca pe o unealtă. Vreau să le insuflu faptul că au ocazia de a trăi încă o existenţă graţie unei limbi străine”, spune profesoara. Virginia Nuşfelean crede în capacitatea tinerilor de a schimba în timp aspectul societăţii. De aceea ţine să le transmită lecţii de viaţă, şi nu doar de franceză.

La vie en rose

Cea mai proaspătă generaţie de elevi care au absolvit secţia bilingv-franceză unde era dirigintă au făcut, anul acesta, un impresionant proiect despre poluare, pentru care au fost aplaudaţi intens la Alba-Iulia. Elevii au făcut pe cercetătorii, pe jurnaliştii, pe crainicii de televiziune etc. Totul în franceză evident. „Au imaginat o emisiune TV cu mai mulţi invitaţi: un primar, un director de fabrică, un jurnalist, un ecolog... fiecare a intrat în pielea unui adult responsabil şi şi-au asumat o situaţie”, precizează Virginia Nuşfelean.
De la cursurile ei de franceză nu lipsesc lecturile obligatorii, pentru care elevii trebuie să întocmească fişe de lectură, cel puţin un film de vizionat pe săptămână, precum şi urmărirea postului de televiziune TV5. „Zilnic trebuie să se uite la actualităţi pentru «o baie de limbă»”, subliniază profesoara. Fimele şi cântecele franţuzeşti, precum şi dezbaterile argumentative de la oră aduc un plus de lejeritate lecţiilor dificile de limbă. Virginia a călătorit mult de-a lungul Franţei, de la Paris la Coasta de Azur şi a rămas cu impresia că francezii sunt nişte oameni volubili, deschişi, ordonaţi şi plini de o cochetărie firească.

Întrebări şi răspunsuri

Cum a fost contactul cu prima generaţie de elevi?

V.N.: Aş putea cita o directoare care a venit în inspecţie la oră. Eu credeam că totul a fost perfect. Dar ea mi-a spus: „Nu mi-a plăcut nimic. Am avut impresia că te crezi la universitate. Încearcă să te apropii de elevi, nu-i privi de la înălţime”. Apoi a fost fascinată de ce am făcut la următoarea oră.

Vă inspiraţi de undeva în metodele de predare?

V.N.: Nu. Am învăţat şi din eşecuri. Metode de lucru sunt în tot felul de manuale. Am citit în cartea unui francez, „La bonheur dʼapprendre”, că nu există o metodă minune. Orice metodă este bună dacă are rezultate. Ce merge, continui să folosesc, dar ce nu merge, abandonez.

Ce-i place

O încântă conversaţiile pline de inteligenţă şi umor. Apreciază umorul francez, care este unul fin, plin de ironii subtile. Iubeşte florile de grădină şi se întristează când acestea se ofilesc în vază. Plimbările prin natură, câinii şi pisicile se numără printre lucrurile care o înveselesc.

Ce nu-i place

Sunt câteva lucruri care încep cu „i” şi pe care nu le agreează deloc: ipocrizia, indiscreţia, iresponsabilitatea. O întristează mizeria din jurul ei, dar mai ales mizeria sufletească. Vulgaritatea este un lucru care o deranjează, la fel ca umorul necioplit.

Profil personal:

NĂSCUTĂ
Şintereag, judeţul Bistriţa-Năsăud

EDUCAŢIE
Facultatea de Filologie, Cluj-Napoca

EXPERIENŢĂ
Profesor de franceză din 1977

FAMILIE
Necăsătorită