Andrei Mihancea: „O zi la şcoală e ca un drum lung cu metroul“

Andrei Mihancea este elev în clasa a XI-a la unul dintre colegiile de renume din Bistriţa. Lui i-ar fi plăcut să-şi aleagă din primul an de liceu materiile pe care să le studieze.

Andrei crede că viaţa este cel mai frumos cadou pe care cineva îl poate primi şi că destinul ţi-l faci cu mâna ta. Tânărul apreciază sinceritatea şi deschiderea spre nou a unor profesori de-ai săi de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu" din Bistriţa. Pentru el, şcoala este asemenea metroului. „O zi la cursuri e ca un drum lung cu metroul. Vezi reacţii şi oameni în stare pură", mărturiseşte tânărul. El îi respectă pe acei dascăli care îşi fac ora cum trebuie indiferent de interesul elevilor pentru materiile respective. „Am profesori care, în ciuda vârstei, dau dovadă de multă curiozitate şi ne ţin la curent cu tot ce este nou legat de disciplina pe care o predau. Sunt însă şi cadre didactice care se limitează doar la manual", explică Andrei. El este de părere că şcoala îl formează în mare măsură ca om. „Învăţ lucruri noi şi râd foarte mult. Şcoala ar trebui să fie o rampă de lansare, dar nu cred că este, cel puţin nu la noi în ţară", este de părere liceeanul.

Urăşte religia

Lui Andrei i-ar fi plăcut ca, din clasa a IX-a, să-şi fi putut selecta materiile pe care să le studieze în timpul liceului. „Ar fi fost frumos ca fiecare elev să-şi fi ales în primul an de liceu un anumit număr de discipline care să-l ajute pe viitor în cariera profesională", subliniază Andrei. Băiatul crede că în România se fac prea multe materii şi detestă acele lecţii care se transformă în pauze. I se pare că pierde vremea dacă nu învaţă nimic interesant la o oră. „Urăsc religia. Mi se pare cel mai opţional curs posibil. Ar trebui să-l urmeze doar cei cu o anumită înclinaţie. Pentru mine, ora de religie înseamnă 50 de minute imposibile", mărturiseşte Andrei. El nu este de acord nici cu prezenţa camerelor de filmat de pe coridoarele liceului întrucât crede că îi răpeşte dreptul la intimitate.  

Va pleca din ţară

Andrei spune că îi lipseşte bucuria de a aparţine unei patrii. „De foarte puţine ori mă simt mândru de naţionalitatea mea. Acele momente sunt când se naşte un Florin Şerban sau un Cristian Mungiu sau când un grup de fete care joacă handbal reuşesc o performanţă istorică: accederea în finala Ligii Campionilor", mărturiseşte cu tristeţe tânărul. Susţine că nu are un motiv să rămână în ţară. De aceea, Andrei vrea să facă o facultate de construcţii sau design interior la Viena. Băiatul mai crede că, în afara ţării, oamenii sunt apreciaţi la adevărata lor valoare.

Întrebări şi răspunsuri

De ce crezi că oamenii sunt atât de abătuţi?

Au uitat să râdă. Acum toţi copiii de 14 ani vor să fie cât mai maturi şi uită să-şi trăiască copilăria. Nu se mai bucură nimeni de lucruri mărunte, de acelea care îţi fac viaţa frumoasă. Un exemplu ar fi să-ţi savurezi cafeaua dimineaţa în compania unui prieten. Acum toţi îşi beau cafeaua cât mai repede ca să ajungă la slujbă, iar alţii chiar sar peste această clipă plăcută.

Ai vreun motto după care te ghidezi în viaţă?

Este vorba de expresia latină „Carpe Diem!" care înseamnă „Trăieşte clipa!". Este şi afirmaţia profesorului John Keating din filmul „Dead Poets Society", peliculă care îmi place enorm.

Ce-i place: Iubeşte cinematografia şi arta. Îi plac enorm filmele psihologice. Adoră călătoriile şi speră că, până la 30 de ani, va vizita întreaga Europă. Apreciază lumea care produce ceva, nu doar... vegetează.

Ce nu-i place:  Urăşte minciuna.

Profil

Născut: 14 ianuarie 1992, Bistriţa

Studii: este în clasa a XI-a C la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu" din Bistriţa

Familie: o soră de 14 ani