Amintirea lui Păunescu pe scena Bistriţa Folk

Cristian Buică

Ediţia de anul aceasta a Festivalului de Folk Bistriţa a stat sub semnul aminitirii  lui Adrian Păunescu.  La două săptămâni de la moartea lui Adrian Păunescu, folkiştii români îl comemorează cu fiecare ocazie. O candelă a ars în memoria maestrului pe parcursul celor două zile de Bistriţa Folk.

Momentul de deschidere al primei seri de festival a fost cel în care organizatorul, Florin Săsăman, a aprins o candelă în memoria lui Păunescu, candelă care a ars pe tot parcursul celor două zile. Săsărman, cel care a debutat ca folkist pe scena Cenaclului Flacăra în 1984, a citit în deschidere şi o scrisoare a Elenei Kuji scrisă de aceasta în momentul în care a aflat de încetarea din viaţă a lui Păunescu.

Două piese dedicate lui Păunescu

Pe albumul lansat de Săsărman la ediţia de anul acesta a Bistriţa Folk se află şi două piese pe versurile părintelui folkului contemporan românesc. „Ne-am întâlnit întâmplător anul trecut la Craiova, la un hotel, şi atunci mi-a cerut două melodii ale mele pe versurile lui pentru a le pune pe un album. E vorba de două cântece care s-au pierdut prin 1085 la Jilava şi care acum le-am pus eu pe acest album «Muchie de cuţit». Din păcate, nu a mai trăit să le audă imprimate", a povestit folkistul bistriţean.

În cea de-a doua seară a evenimentului, imaginea lui Păunescu a fost mai pregnantă prin prezenţa pe scenă a lui Cristian Buică, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai poetului. „S-a  stins un om mare cât un veac şi uneori chiar mai mare decât veacul în care a trăit. Veac pe care nu de puţine ori l-a călărit, a avut îndrăzneala de a-l lua de coarne şi de a încerca să-l domesticească şi să-l facă mai bun pentru contemporanii săi", declară tremurând, cel care a fost alături de poet până în ultima zi a Cenacului Flacăra şi mulţi ani şi după revoluţie susţinându-l în toate proiectele acestuia.  

„Ţăranul“ şi mentorul

„Adrian Păunescu a fost un fenomen din toate punctele de vedere şi emana o formă de energie cum rar se naşte pe pământul acesta. Am avut onoarea de a-l cunoaşte şi mai mult chiar multă vreme am fost foarte apropiaţi", povesteşte cel care  timp de câţiva ani a locuit în casa lui. Despre momentul în care cei doi s-au întâlnit, folkistul reşiţean povesteşte cu nostalgie şi pe buze îi apare un zâmbet în momentul în care îşi aminteşte prima prezentare pe care i-a făcut-o mentorul său. „ Uitaţi-vă la el, parcă ar fi ţăranul roman, în permisie de 100 de ani care tocmai şi-a scuipat ţigara din colţul gurii şi se uită la noi de sus aşa ca şi când ar zice: «He he he, ce ştiţi voi ce-I arta me»".