Bistriţa: Portret/Floarea Abadi împarte pensiile de 30 de ani
0
Este poştaş de o viaţă, a învăţat această muncă de la şoţul ei şi spune că această meserie trebuie să o faci în primul rând din pasiune.
Floarea Abadi şi-a început activitatea de poştaş în anul 1969 în satul natal Bidiu. Avea doar 18 ani şi a devenit postaş pentru ca soţul său să aibă concediu. Prima scrisoare a înmânat-o cu mari emoţii şi a dus-o la destinatar împreună cu şoţul său. Pe când lucra la Poşta din Bidiu Floarea ducea corespondenţa cu şareta cu caii. A avut pe vremea aceea chiar un eveniment nefericit dar acesta nu a împiedicat-o să-şi facă în continuare meseria. „Duceam scrisorile cu şareta şi într-o zi mai ploioasă am alunecat şi am căzut din căruţă, m-am lovit dar nu m-am descurajat pentru că trebuia să îi fac munca şi îmi plăcea ceea ce făceam”, povesteşte poştaşul. Tot din primii ani de activitate Floarea îşi aminteşte că oamenii aşteptau cu nerăbdarea să vină poştaşul pentru că acesta avea întodeauna veşti. „ În vremurile acelea nu existau atâtea mijloace de comunicare, la noi în sat nu era nici măcar telefon, aşa că oamenii aşteptau cu sufletul la gură veşti, care veneau prin poştă, prin scrisori sau prin vederi. Tinerii care aveau iubiţi sau iubite aşteptau veşti de la ei şi mă rugau să le înmânez personal scrisorile de teamă că dacă vor ajunge pe mână părinţilor şi aceştia vor afla micile lor secrete” povesteşte Floarea Abadi.
Poştaş la oraş
Prin 1980, Floarea şi-a întrerupt activitatea de poştaş, atunci s-a mutat împreună cu familia sa la Bistriţa şi s-a angajat la o fabrică din zona industrială iar după cinci ani s-a angajat din nou la Poşta Română reluându-şi activitate care i-a fost atât de dragă, încât i-a rămas fidelă până astăzi când este unul dintre cei mai vechi angajaţi ai Poştei din Bistriţa. În 25 de ani Floarea Abadi a învăţat pe de rost toate străzile din sectorul unde activează şi îi cunoaşte pe toţi cei care locuiesc în zonă , iar pe copiii de aici i-a văzut crescând, căsătorindu-se . „Cunosc pe toată lumea din sector. Am ajuns să duc deja alocaţii la copiii copiilor pe care îi ştiu de când sunt mici”, mai spune poştaşul. Dacă pe vremuri majoritatea oamenilor o aşteptau pentru că le aducea veşti acum oamenii o aşteaptă cu plăcere mai ales când trebuie să le ducă bani de pensie sau de alocaţie. „ Acum doar nostalgici mai trimit scrisori şi se mai rătăceşte câte o vedere printre facturi şi tot felul de înştiinţări. Mai sunt oameni care au abonamente la ziar şi în rest ne aşteaptă bătrâni la care le ducem pensiile şi copii care exclamă fericiţi că le-a venit salariul, atunci când ne văd”, povesteşte Floarea. Într-o viaţă de poştaş aceasta a învăţat că oricât de greu ar fi un lucru dacă îl faci cu pasiune îl faci mai uşor, iar ea a făcut cu pasiune aceeaşi muncă aproape 30 de ani şi nu regretă niciun minut ceea ce a făcut.
Întrebare şi răspuns
Credeţi că Poşta este pe cale de dispariţie?
Nu. Chiar dacă există atâtea mijloace de comunicare moderne cred că poşta şi poştaşi nu vor dispărea niciodată . Oriunde în lume mai sunt nostalgici care trimit scrisori. În plus, pe lângă împărţitul scrisorilor, poştaşul duce pensia de exemplu. Dacă nu ar mai exista poştaşi cine le va mai duce bătrânilor imobilizaţi la pat pensii.
Ce-i place
Poştaşului îi place să-şi petreacă timpul liber alături de copiii şi nepoţii săi. Îi place să-şi îngrijească grădină şi îi place foarte mult să citească.
Ce nu-i place
„Nu îmi place să stau. Nu pot să îmi propun să mă odihnesc stând în pat pentru că lipsa de activitatea mă omoară. Am mereu tendinţa să fac ceva să merg, nu pot răsufla dacă nu am ceva de făcut”, povesteşte poştaşul.
Profil
NĂSCUTĂ: 21 decembrie 1952 Bidiu
STUDII: Absolventă de gimnaziu
FAMILIE: Văduvă, 2 copii
Se încarcă comentariile...
