Natalie Bridges a dat Statele Unite pe România
0
Natalie Bridges a renunţat la viaţa ei din Statele Unite şi a venit în România, în căutarea unei schimbări la care a visat mereu. De atunci este voluntar la Centrul pentru Tineret din Bistriţa, la Centrul de Plasament pentru copiii cu nevoi speciale şi face pe clovnul pentru a aduce un zâmbet pe feţele copiilor nevoiaşi.
Natalie este o persoană care adoră să fie în preajma oamenilor. Zâmbitoare şi foarte vorbăreaţă, Natalie i-a cucerit repede pe bistriţenii cărora le predă lecţii de limba engleză, la Centrul pentru Tineret. Îi place să spună că nu ea a ales România, ci România a ales-o pe ea. În Texas, locul de unde provine, era angajată în domeniul Resurselor Umane şi, în timpul liber, era voluntar în spitalele din Statele Unite. „Când am împlinit 40 de ani mi-am dorit o schimbare. Simţeam că viaţa mea merge doar înainte şi înapoi, într-un fel ritmic. Mi-am zis că e timpul să fac o schimbare radicală şi mi-am propus ca, în fiecare lună din acel an în care am împlinit 40 de ani, să fac ceva ce nu am mai făcut până acum", povesteşte Natalie. Şi-a făcut un paşaport şi apoi a ales o destinaţie. „Mergeam la o biserică unde, periodic, se făceau excursii de două săptămâni, în diferite zone. Puteam să aleg să merg fie în Anglia, România sau Italia. Fiind vorbitor de limba engleză, prima alegere a fost Anglia. Şi-a contramandat călătoria şi am ales atunci Italia. Nici aşa nu am avut noroc şi a trebuit să vin în România. Nu eu am ales ţara aceasta, ea m-a ales pentru mine", spune americanca.
S-a îndrăgostit de ţară pe drumul dintre Bucureşti şi Bistriţa
Primul contact cu România i-a rămas foarte limpede în amintiri. „Când am ajuns în Bucureşti nu mă simţeam deloc în largul meu. Oraşul prăfuit şi murder nu mi-a făcut cea mai bună impresie. Pe drumul dinspre Bucureşti spre Bistriţa, însă, m-am îndrgăgostit de România şi când am ajuns în Bistriţa chiar mă simţeam ca acasă", rememorează Natalie. Era în iulie 2005, când a simţit că locul ei e aici. După cele două săptămâni s-a întors în Statele Unite şi-a vândut casa, şi-a dus câinele la părinţi şi a ajuns în Bistriţa pentru o nouă viaţă. „O cunoştinţă m-a dus la Centrul pentru Tineret şi mi-a propus să fiu voluntar şi să predau limba engleză. Habar n-aveam cum să fac asta. Mai ales că gramatica nu e nici pe departe punctul meu forte", povesteşte Natalie. Bistriţenii au plăcut-o imediat şi ea i-a îndrăgit la fel de repede. „Sunt nişte oameni foarte prietenoşi şi calzi, însă e nevoie de timp ca să poţi trece de barierele lor sufleteşti", crede voluntarul. În fiecare yi, de patru ani, Natalie petrece câte opt ore în acţiuni de voluntariat. Când nu predă limba engleză tinerilor, face pe clovnul pentru copiii nevoiaşi şi petrece timp în preajma copiilor cu nevoi speciale. „Iubesc îmbrăţişările copiilor şi ăldura lor sufletească. Îmi place să îi ajut pe alţii. Îmi dă un sentiment aprate, greu de descris", mai spune voluntarul american. Natalie nu ştie ce îi va rezervă viitorul, însă crede că atâta timp cât misiunea ei în România nu s-a încheiat, viaţa nu o va purta pe alte meleaguri. „Nu ştiu ce voi face în viitor. N-am ştiut nici ce voi fi când am fost mică. Sunt convinsă că Dumnezeu va alege pentru mine ce e mai bine. Deocamdată, rămân în Bistriţa şi fac ceea ce ştiu mai bine", adaugă Natalie.
Ce-i place :
Nataliei îi place foarte mult să râdă. „Îmi place să mă simt bine alături de oamenii care mă cunosc. Ador sentimentul de a fi acceptat într-o comunitate străină şi îmi place să petrec cât mai mult timp în preajma copiilor şi să le simt căldura ", spune voluntarul american. Acesta adaugă că îi plac foarte mult şi călătoriile şi că i-ar plăcea să facă un tur al Europei.
Ce nu-i place :
Natalie admite că nu-i plac lucrurile care se distrug şi se sprag. De asemenea, acesteia nu-i plac oamenii care fură şi nu este încântată nici de felul în care arată drumurile din România. „Mi-ar plăcea să pot să schimb problemele care apar în familii atunci când diveritele tipuri de abuz îi afectează pe copii", mai spune Natalie.
Întrebări şi răspunsuri
Ce îţi lipseşte cel mai mult din America ?
În afară de familie şi prietenii de acolo, îmi lipsesc de acasă nişte lucuri mărunte. De exemplu, mâncarea mexicană, pe care o ador. Aici nu găsesc mânccare mexicană, iar românii nu sunt fani ai mâncărurilor condimentate. M-am obişnuit, în schimb cu bucătăria românească şi recunosc că îmi plac şniţele, chiftelele şi sarmalele româneşti.
De ce crezi că oamenii găsesc mereu scuze pentru a nu face voluntariat ?
Cu toţii suntem ocupaţi. Nimeni nu are o viaţă liniştită. Poate că mulţi încă trebuie să înveţe că a face ceva pentru alţii, mult mai nevoiaşi decât tine, îţi aduce şi ţie personal beneficii. Poate că românii mai au de învăţat lecţia asta şi atunci voluntariatul nu va mai fi ceva care să îi sperie.
Profil:
Născută : 26 septembrie, 1964, Harlingen, Texas, SUA
Studii : Licenţa în Psihologie, Universitatea din Colorado
Familie : necăsătorită, are un frate
Se încarcă comentariile...
