UPDATE: Un fost diplomat din Germania s-a refugiat în Bistriţa-Năsăud

Nina a învăţat să prepare zacuscă

Nina Klaus Berger, o berlineză de 44 de ani, s-a mutat într-o căsuţă din satul bistriţean Tonciu pentru că s-a îndrăgostit de România. Ea a renunţat la cariera diplomatică, după 6 ani petrecuţi în Ambasada Germaniei la Bucureşti

Nina Klaus Berger a ajuns în România în 2002 ca funcţionar superior  în Ambasada Germaniei la Bucureşti, Din octombrie 2008 a  renunţat însă la diplomaţie , şi-a dat demisia şi s-a stabilit definitiv în Tonciu, un sat cu 140 de familii  din comuna Galaţii-Bistriţei, a cărui locuitori s-au specializat în împletirea coşurilor din răchită. Berlineza care în cei 6 ani de diplomaţie a învăţat limba română spune că s-a îndrăgostit de România încă de la început şi că făcut tot ce i-a stat în putinţă să evite transferul într-o altă ţară după epuizarea perioadei de şedere, cum cereau uzanţele postului.  A decis să rămână ca simplu locuitor în momentul când nu a găsit o altă soluţie. „Am căutat foarte mult o casă de ţară care să semene cu aceea din visele mele şi am găsit-o după mai mult timp de la postarea pe internet a unui anunţ", povesteşte femeia.  Căsuţa are şi două hectare de teren pe care Nina experimentează grădinăritul.

Trăieşte alături de trei pisici şi doi câini

A luat experienţa de la Tonciu ca pe o aventură în care şi-a adus cu sine şi animalele din Bucureşti: doi căini şi trei pisici, majoritatea adoptate din centre pentru animale abandonate sau chiar din stradă. Nina a trebuit să se deprindă cu crăpatul lemnelor şi lipsurile de tot soiul:  „Am sobă care se încălzeşte cu lemne şi nu ştiam că lemnul trebuie să fie uscat ca să ardă, am comandat lemne şi mi-au venit lemne proaspete, care nu ardeau bine. Când a venit primăvara şi lemnele erau pe terminate, m-am mutat în bucătărie, ca să fac economie", povesteşte femeia care a luat totul ca pe o aventură. Cel mai mult spune că îi lipseşte apa caldă, dar şi-a luat un boiler cu butelie de gaz pentru a remedia situaţia.„Trebuie să aştept mult pînă se umple cada, dar nu mă deranjează", relatează fostul membru al corpului diplomatic. „M-au ajutat foarte mult vecinii. Oamenii sunt săritori şi cînd am venit aici mi-au adus tot timpul mîncare, legume şi mi-au dat sfaturi. Şi eu îi ajut, îi mai duc cu maşina cînd au nevoie şi le mai dau lecţii copiilor, de germană , engleză şi cîteodată chiar de română, pentru că majoritatea sunt maghiari", povesteşte Nina.

Găteşte zacuscă şi salată de vinete

Cu mâncarea românească nu s-a prea învăţat pentru că este vegetariană. Dacă nu mănîncă sarmale şi şoric, fosta diplomată gustă cu plăcere din mămăligă, zacuscă şi salata de vinete, bucate pe care le şi găteşte. Nu mai foloseşte aragazul sau alte aparate de gătit, ci spune că s-a obişnuit doar cu mâncarea preparată pe sobă, fie iarnă ori vară. Noua ei viaţă i se pare însă încântătoare şi o consideră un mediu cum nu se poate mai potrivit pentru un scriitor. De curând s-a încumetat să scrie şi în limba română  o povestioară cu tâlc pentru copii, care aşteaptă să vadă lumina tiparului în curând. Cărticica va fi semnată Nina May, pseudonimul literar al scriitoarei. „Am ales acest nume pentru că bunicul mi-a povestit că numele scriitorului Karl May era trecut într-un certificat genealogic al familiei, pe care acesta l-a cerut în anii 40", explică scriitoarea.