10 reguli neobişnuite care-l ghidau în viaţă pe ţăranul român acum un secol

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Lumea satului nu era haotică, ci avea propriile reguli după care se ghida
Lumea satului nu era haotică, ci avea propriile reguli după care se ghida

Lumea satului de acum un secol pare, la prima vedere, haotică. Aceasta se ghida după reguli foarte bine stabilite şi cunoscute de către ţăranul român. Lumea satului avea propriul sistem de valori, propriul sistem juridic şi economic.

Cuvântul ţăranului român, în lumea satului de acum un secol, era sfânt. Acesta, alături de martori, ţinea locul actului oficial, iar dacă cineva îl încălca, cel nedreptăţit îl pedepsea chiar el pe vinovat. Pe baza mai multor articole având ca tema ţăranul român apărute în Revista Bistriţei, Adevărul.ro vă prezintă 10 reguli neobişnuite din lumea satului:

- Tranzacţiile de teren, animale sau construcţii se făceau verbal, neapărat în faţa martorilor, fără vreun act semnat. Era suficientă mărturia celor prezenţi, în caz de probleme.

- Ideea de brand funcţiona şi în lumea satului de acum 100 de ani. Unii dintre ţărani au devenit atât de pricepuţi la unele meşteşuguri, cum este prelucrarea pieilor şi blănurilor, încât simpla lor prezenţă la târg şi numele lor era o adevărată garanţie a calităţii. 

- Vitele tale au intrat pe pământul meu? Sunt ale mele! Practica sechestrării de animale era un lucru foarte des întâlnit în Transilvania de acum un secol. Nu de puţine ori a declanşat conflicte puternice. 

- În urma divorţurilor acceptate de autorităţi, copiii ajungeau obligatoriu în grija tatălui. Acesta putea să îşi găsească o nouă „mamă” pentru copii imediat, în timp ce fosta soţie era obligată să aştepte o bună perioadă de timp pentru a se căsători din nou. 

- „Poliţia” satului transilvănean era formată doi paznici, aleşi din rândul populaţiei pentru o perioadă de doi ani. Aceştia îşi făceau singuri salariul, fiind recompensaţi de către cei pe care îi prindeau încălcând regulile. 

- Paznicii erau şi cei care anunţau incendiile, semnalele dându-se din turnul bisericii sau pe uliţele satului, cu goarna. „Pompieri” erau toţi sătenii în putere. 

- Cei care erau prinşi furând erau făcuţi de ruşine în faţa satului. Dacă cineva era prins cu un lucru furat, era plimbat cu acesta prin tot satul, având obligaţia de a striga: „Ce am făcut eu, să nu mai facă nimeni!”

- Principiul „ochi pentru ochi”, des întâlnit acum un secol. În caz de lovire, victimele sau rudele lor aveau dreptul să îşi facă dreptate singure, rănindu-l pe agresor.

- Publicitatea şi anunţurile de vânzare-cumpărare se făceau duminica, după terminarea slujbei de la biserică. 

- Protecţia consumatorului acum un secol: dacă un lucru cumpărat de la un alt sătean avea defecte sau nu funcţiona corespunzător, acesta putea fi restituit în termen de 8 zile. 

Vă mai recomandăm:

Ţăranul român şi economia. Cum îşi asigurau traiul oamenii satelor în urmă cu câteva secole

Cum era organizat juridic satul românesc acum câteva secole. Principiul „ochi pentru ochi“, baza legală în lumea rurală

Bistriţa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite