Stiri din Baia Mare

Ioan Pop are grijă de vânaturile din Maramureş

20 martie 2010, 13:12 |  Autor: Adina Codrean | 

Cuvinte cheie: Baia Mare, Transilvania, Maramureş, Adevărul, vânat, asociaţie,

Ioan Pop lucrează de 13 ani la Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Maramureş.

Baia Mare

Ioan Pop lucrează de 13 ani la Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Maramureş.

 

Ioan Pop lucrează de 13 ani la Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Maramureş. A început ca paznic de vânătoare şi a ajuns inginerul asociaţiei.

Ioan Pop s-a născut în Lăpuşel, o localitatea aflată la opt kilometri de Baia Mare, pe o stradă despre care îşi aminteşte, în principal, că era „plină de copii". „Am avut parte de o copilărie fericită. Eram foarte mulţi copii, ne jucam cu praştia şi tot felul de jocuri specifice vârstei", îşi aminteşte Ioan. De mic i-a plăcut vânătoarea, însă a luat-o mai în serios abia la 14 ani. „Tatăl meu a fost vânător, iar atunci m-a luat prima dată cu el, în calitate de gonaş", spune bărbatul. Un an mai târziu, Ioan Pop a început să practice tirul sportiv, la CSM Baia Mare. Faptul că a fost dintotdeauna o fire ambiţioasă şi că i-a plăcut acest sport l-a făcut pe Ioan să devină campion naţional cu echipa de juniori, trei ani la rând, în timpul liceului. „Pe atunci nici prin cap nu-mi trecea că voi lucra la AJVPS. Tata mă vedea cadru militar, iar eu îmi doream să devin pilot", spune Ioan.

„Speriat" de Liceul Militar

Ajuns la Liceul Militar de la Alba Iulia, Ioan Pop spune că s-a speriat de ce a găsit acolo, astfel că, înainte cu două zile de examenul de admitere, maramureşeanul şi-a luat tălpăşiţa şi s-a întors la Baia Mare. „Întotdeauna mi-a plăcut libertatea, iar ideea de a depinde de ceva sau de cineva şi rigurozitatea care se practica în liceul respectiv m-au pus pe fugă", spune inginerul cu zâmbetul pe buze. A urmat apoi cursurile Colegiului Naţional „Gheorghe Şincai" din Baia Mare. După terminarea liceului, la vârsta de 20 de ani, a devenit membru vânător la AJVPS Maramureş. „La iniţiativa tatălui meu, am urmat o şcoală silvică, postliceală, la Gurghiu, în judeţul Mureş, unde Nicolae Ceauşescu mergea la vânătoare de urşi", mărturiseşte Ioan. După absolvirea şcolii, s-a angajat la AJVPS ca paznic de vănătoare. Nu s-a mulţumit însă cu atât. A urmat cursuri de specializare în domeniu, la Buşteni, iar astfel a avansat la postul de tehnician. Ulterior, s-a înscris la Facultatea de Sivicultură, specializarea Cinegetică, la Braşov, ajungând inginerul asociaţiei.


Vrea un vânat sănătos

Cel mai mult îşi doreşte ca şi la vârsta de 60 de ani să-şi păstreze condiţia fizică şi să umble cu arma pe umăr, prin pădurile judeţului. „Ideea mea nu este de a omorî animalele. Pe mine mă mulţumeşte faptul că văd vânatul", explică inginerul. „Îmi place să împuşc animalele de selecţie, bolnave, degenerate genetic sau cele rănite. Vreau să se păstreze vânatul sănătos, care este capabil să genereze urmaşi sănătoşi şi bine dezvoltaţi", mai spune inginerul.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Care vânătoare vă place cel mai mult?

I.P.: Fiecare vânătoare are farmecul şi plăcerile ei. Vânătoarea de mistreţi îmi aduce, însă, cele mai mari satisfacţii. Mistreţii se vânează destul de greu, necesită executarea unui tir performant, astfel creşte şi adrenalina, iar şansele în lupta „vânător - vânat" sunt egale.

Care este trofeul cu care vă mândriţi cel mai mult?

I.P.: În 1992, am vânat un urs. Consider că acest vânat nobil trebuie vânat o singură dată în viaţă şi asta pentru a-ţi completa panoplia de trofee. Am vânat şi o capră neagră, despre care cred că intră în aceeaşi categorie.

CE-I PLACE

Ioan Pop este înnebunit după natură. Preferă sporturile care necesită efort fizic. Alege traseul cel mai greu atunci când merge la vânătoare. Îi plac lectura, muzica şi dansul şi oamenii care se ţin de cuvânt.

CE NU-I PLACE

Nu-i plac grandomania, prostia omenească şi obezitatea. Nu agreează oamenii leneşi, dezordinea, dezorganizarea şi neseriozitatea. De asemenea, Ioan Pop nu suportă fumul de ţigară.




Introdu codul de mai jos:


* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.



Trimite Anuleaza
TRIMITE
0 comentarii
 
     

    Ramona Ursu

    Nu e „Ferma animalelor“. De fapt, e o nedreptate să compari porcul cu acei indivizi fără scrupule, plini de nesimţire şi cu un tupeu mare cât toate haznalele României adunate la un loc. Continuare

    Fericirea de a îngheţa într-un tren din Bărăgan

    Grigore Cartianu

    Declaraţia săptămânii nu vine de la eterna gâlceavă din Palatul Parla­mentului, ci dintr-un alt palat, situat în apropierea Gării de Nord.

    Nimic pentru România

    Petre Barbu

    N-am scris pentru România şi nici pentru patronii gazetelor. Am scris aşa, ca să mă cred Dumnezeu.

    Boala noastră fără leac

    Radu Paraschivescu

    Există trei borne obligatorii pe traseul suspicionitei româneşti în tranziţie.

    Inaniţia la români

    Dan Străuţ

    La prima vedere, e doar statistică: România – o ţară „eminamente agrară“ – importă mâncare de peste trei miliarde de euro pe an, iar în anul agricol de vârf 2011 importurile agroalimentare au atins recordul istoric de 3,7 miliarde de euro.

    Corupţia ca stare de fapt

    Liviu Avram

    Butada care caracterizează guvernările de stânga-dreapta din România: unii sunt prea hoţi, ceilalţi sunt prea proşti.

    Adevarul on Facebook
     
    anuntexpres.ro - widget 5 articole