Stiri din Baia Mare

Tânărul pictează de peste şase ani, iar în primii ani de pictură a vândut un tablou cu 1.600 de lei unui colecţionar de artă plastică.

Emil Buticaş pictează încă din clasa a VII-a, iar după doar câţiva ani de studiu aprofundat al picturii, acesta se mândreşte cu mai multe expoziţii personale atât în ţară, cât şi în străinătate, unul dintre tablourile realizate de el ajungând chiar la Vatican. Susţinut de tatăl său, pictor de biserici, să devină artist, Emil şi-a luat rolul în serios, iar după doar trei ani a ajuns să vândă un tablou cu 1.600 de lei.

Cum a ajuns icoana la Papă?

În vara anului trecut, în semestrul al doilea din primul an de facultate, chiar înaintea sărbătorilor pascale, Emil a primit la orele de atelier ca temă, alături de colegii săi, realizarea unei icoane. A avut la dispoziţie doar câteva zile pentru realizarea lucrării. „Imediat după ce am primit tema respectivă m-am gândit să aleg un portret al Mântuitorului, pe care l-am realizat după tehnica realistă. După doar trei zile de muncă am terminat tabloul", mărturiseşte Emil. A urmat o expoziţie în cadrul universităţii cu toate tablourile realizate de grupa în care se afla pictorul, iar la închiderea acesteia, studenţii puteau să îşi i-a acasă tabloul. „Odată cu colegii mei, în ultima zi de expoziţie m-am dus să îmi iau tabloul, însă profesorul coordonator l-a reţinut pentru universitate. Două săptămâni mai târziu, domnul decan a venit într-o oră de atelier, special să mă felicite. Atunci am aflat că cei din conducere au făcut o vizită la Vatican, iar la întâlnirea cu Papa i-au oferit acestuia chiar icoana pictată de mine", povesteşte emoţionat tânărul.

Odată cu această întâmplare, lumea lui Emil s-a schimbat, cei din cadrul universităţii privindu-l cu apreciere şi admiraţie. Totuşi, el nu se îmbată cu apă rece.

Vrea să devină profesor

La scurt timp după ce a intrat în băncile universităţii, Emil a decis să nu rămână un simplu artist, ci să devină profesor de desen, impresionat de drama unui adolescent. „În urmă cu un an am cunoscut în Lucăceni, satul în care locuiesc bunicii mei, un tânăr care are un talent extraordinar la desen şi care este nevoit să înveţe de unul singur, fără prea multe materiale de desen, deoarece nu are susţinerea părinţilor sau a profesorilor", a mărturisit artistul. „M-a impresionat atât de mult povestea lui, încât am decis ca niciun adolescent cu talent, pe care îl întâlnesc, să nu mai aibă parte de aşa ceva, iar singura soluţie ar fi aceea de a a mă angaja ca profesor de desen", a continuat Emil. Chiar dacă este conştient că meseria de profesor nu îi va aduce mari satisfacţii materiale, tânărul este convins că împlinirea sufletească în acest caz va eclipsa deficitul financiar.

Întrebări şi răspunsuri

Cum ai primit vestea că tabloul tău a ajuns la Papa?

R.B.: Am fost foarte surprins şi nu am crezut până nu am văzut o fotografie că ceea ce mi s-a spus este real. Abia după ce m-am convins mi-am dat seama despre ce se întâmplă şi mi s-au „tăiat picioarele"...

Câte expoziţii personale ai avut până acum?

R.B.: În cei şase ani de pictură, am avut patru expoziţii personale, una dintre ele chiar în Budapesta, pe când eram elev în clasa a X-a. Dacă este să mă gândesc bine, cea mai aproape de suflet este prima expoziţie deoarece a fost pentru prima dată când mi-am expus public toate tablourile realizate.

Ce gen de pictură preferi?

R.B.: Încă de la început am fost atras de pictura realistă şi suprarealistă, deoarece acest gen este mai aproape de realitate. Realizarea unor tablouri după acest gen artistic reprezintă o adevărată provocare pentru că nu este la îndemâna oricui, datorită dificultăţii de creare, să facă aşa ceva.

Ce-i place

De când se ştie, Emil este pasionat de pictură şi de sport. În special vara, preferă să joace baschet, iar ori de câte ori îşi găseşte un partener pe măsură, nu se dă în lături de la o partidă de şah. Este cinefil convins, astfel încât seara se relaxează fie cu un documentar despre artele plastice, fie cu o dramă, pentru a-şi păstra spiritul realist.

Ce nu-i place

În materie de fete, pictorul spune că îi sunt antipatice cele cu „fumuri", pe care încearcă să le evite cât mai mult. Emil spune că urăşte politica, pe care o consideră o mare minciună şi vânzătoarele plictisite sau arogante care îl indispun la cumpăraturi. În general, tânărul evită locurile aglomerate, mai cu seamă buluceala din magazine înaintea sărbătorilor.