Vinurile lui Ceauşescu din Bacău, gata să iasă pe piaţă la vânzare

Dan Mandrea, directorul Vinalcool, verifică dacă vinul care stă de zeci de ani la subsol şi-a păstrat calităţile

Societatea Vinalcool, cea care deţine colecţia de băuturi a fostului dictator, mai are nevoie de un singur document pentru a scoate la vânzare mica avere din beci.

Roşu, alb, sec, demisec sau dulce, toate aceste tipuri de vin aşteaptă să vadă lumina zilei de aproape treizeci de ani. Sunt vinurile care i-au plăcut fostului dictator şi care, la vremea respectivă, erau furnizate doar în medii exclusiviste de societatea Vinalcool din Bacău.

Acum, circa 70.000 de sticle, prăfuite şi nemişcate de atâta timp, sunt pregătite să iasă pe piaţă. Şeful societăţii îşi aminteşte de perioada în care Ceauşescu venea la vânătoare pe domeniile băcăuane şi cerea să aibă pe masă doar vin din această cramă.

Numai vin roşu sec la friptura de vânat
„Eram obligaţi de şefii de partid de la Bacău de atunci să furnizăm vin la cabana în care se caza. În primul an am fost verificaţi la sânge, că era cel mai important om în stat, dar apoi, după ce m-au cunoscut pe mine, doar mă sunau să mă pregătesc şi să trimit transportul. Nu mai aveau emoţii. Ştiau că dau tot ce e mai bun“, povesteşte Dan Mandrea, directorul firmei. Ceauşescu prefera vinurile roşii şi cel mai mult solicita Merlot şi Cabernet Sauvignon din zona Podu Turcului, recolta din anul 1975.

Acesta din urmă era un demisec dulceag, care-i plăcea şi Elenei Ceauşescu. „Uneori cerea şi vin de Huşi şi tot eu eram desemnat să fac rost de el. Aduceam Busuioacă de Bohotin şi Zghihara de Huşi, un vin sec care mergea cu friptura de vânat“, mai spune Mandrea. La o vizită a dictatorului, plecau către locul de cazare 125 de sticle de vin de cea mai înaltă calitate.

Acestea nu erau consumate toate de dictator şi prietenii alături de care mergea la vânătoare, însă nicio sticlă nu se mai întorcea la cramă. Erau golite în cel mai scurt timp de servitori după ce cuplul pleca la Bucureşti.

„Puţini ştiu că pe lângă ce trimiteam pentru ei mai pleca un transport de câteva sute de litri de vin de consum pentru cei cu funcţii mai mici ori membrii de partid din judeţ care erau şi ei pe acolo“, mai spune Mandrea. Dacă atunci tremurau toţi când ştiau că se apropie o zi de livrare, acum societatea băcăuană se mândreşte cu vechea colecţie de vinuri şi marşează chiar pe numele fostului dictator pentru a selecta clientela.

După anul 2000, când vinul avea o vechime de peste 15 ani şi era numai bun de scos la raft, mica lor avere a rămas blocată în beciul societăţii din motive de litigiu. Directorul povesteşte cum a ţinut vinul ascuns de ochii patronilor străini care au fost o perioadă la cârma firmei şi care habar nu aveau de vinoteca de la subsol. A trecut cu bine de această etapă şi acum, după zece ani, se pregăteşte să le vândă. Au stat nemişcate 30 de ani, acesta fiind unul din secrete pentru ca vinul să-şi păstreze calitatea.

„Stau aşa pline de praf şi cu plase de păianjeni imense pentru că acestea sunt condiţiile de păstrare. Vinul trebuie să stea culcat, ca să vină în permanenţă în contact cu dopul de plută. În caz contrar, dopul se usucă, prinde aer şi vinul se strică. Indiferent de cât de vechi este, vinul nu trebuie să-şi schimbe culoarea. Dacă se întâmplă acest lucru, înseamnă că s-a degradat“, a mai spus Mandrea.

Calitate în funcţie de dopul de plută
După ce vor obţine antrepozitul fiscal, document ce le va permite comercializarea băuturilor, şefii societăţii se vor apuca de selectat sticlele care şi-au câştigat valoarea din trecerea timpului. Cele care nu s-au păstrat intacte vor fi vândute la preţuri mai mici ori duse la fabrica de oţet.

„Înainte, dopurile se făceau din tot felul de resturi şi nu erau cum sunt cele de acum. De aceea există riscul ca în multe sticle să fi pătruns aerul şi să nu mai fie la nivelul la care ne aşteptăm noi. Nu ne-am atins de ele şi de aceea nu ştim câte s-au pierdut“, a conchis directorul.

O sticlă de vin poate costa şi 100 de Euro

Vinurile interzise de Ceauşescu în perioada în care a condus ţara pot ajunge acum pe mesele băcăuanilor şi nu numai. Doar că preţul nu este unul de neglijat. „Noi credem că preţul poate varia între 50 şi cel mult 100 de Euro, în funcţie de vechime, de tipul de vin şi dacă se vrea a fi personalizat ori ambalat într-o cutie specială cu numele fostului dictator. S-au interesat mulţi de acest vin, dar nu am putut vinde. De acum, după ce obţinem acel act de la Vamă, dăm drumul la comercializare“, a mai spus Mandrea.

În perioada de glorie, firma băcăuană a exportat cantităţi importante în ţările din spaţiul sovietic, dar şi în Japonia. Se întâmpla înainte de 1989, când unitatea funcţiona la capacitate maximă, cu 250 de salariaţi, care lucrau în trei schimburi. Atunci, cisternele din beton construite în zidurile beciului şi cele 202 butoaie imense în care se aşeza vinul erau mereu pline. Strugurii erau aduşi din podgoriile din judeţ, devenite astăzi amintire, şi care au fost înlocuite de culturi de porumb, grâu sau rapiţă. Toată linia de producţie a rămas intactă şi oricând ar putea fi pusă în funcţiune, doar că este nevoie de sume importante pentru investiţie în materia primă. În prezent, în firmă mai lucrează doar 14 salariaţi.