Portret/ Remus Lungu: „Acesta este destinul meu: să fiu pianist“

Băcăuanul cântă de aproximativ 25 de ani la pian. Pasiunea pentru acest instrument a descoperit-o la 17 ani. De atunci, nu a trecut o zi fără să atingă clapele. Remus Lungu nu-şi imaginează viaţa fără muzică. Nu poate să conceapă o zi fără să interpreteze la pian melodiile preferate.

Pentru el această pasiune s-a trasformat în timp în meserie, întrucât Remus Lungu poate fi ascultat seară de seară la Clubul „Amarante“ din oraş. Pasiunea de a cânta la pian a descoperit-o în timpul  liceului, cînd avea 17 ani.

„Sala a devenit casa mea“

„Eram în clasa a XI-a când, deodată, m-am hotărât că vreau să cânt la pian. A fost o chestie de moment. În amfiteatrul liceului era o pianină şi îi auzeam mereu pe colegii mei cântând. Într-o fracţiune de secundă am hotărât că vreau să fac şi eu acelaşi lucru“, îşi aminteşte  Remus. Dacă la început doar îi asculta pe ceilalţi elevi, la scurt timp, a rugat o profesoară să-l înveţe primii paşi pentru a cânta la pianul din amfiteatru.

„Îmi aduc aminte că profesoara nu prea vroia să mă ajute pentru că, spunea ea, trebuie să ai experienţă, studii şi să fi exersat multă vreme înainte. Eu vroiam neapărat să învăţ şi nu m-am lăsat până nu am convins-o să mă ajute. Apoi sala aceea a devenit ca şi casa mea“, povesteşte băcăuanul.
A studiat la pian până la terminarea liceului, după care a urmat trei ani cursurile Şcolii de Artă din Bacău, unde s-a înscris pentru a studia orga.

„Nu mai erau locuri la pian. Nu vroiam să pierd anul, aşa că pe hârtie eram trecut că învăţ orga, dar eu tot pianul studiam. Veneam la şcoală la ora 8.00 şi plecam la ora 20.00. Nu aveam acasă instrumentul meu. Din acest motiv profitam din plin de pianul şcolii“, ne-a mai spus Remus zâmbind.

La Şcoala de Artă şi-a întâlnit „îngerul păzitor“

Remus Lungu a studiat împreună cu profesorul Dumitru Sascău, persoană cu care a rămas prieten bun şi în ziua de astăzi. „M-a îndrăgit pentru că vedea că lucrez cu pasiune. M-a lăsat să stau mult peste program la şcoală şi m-a ajutat în cariera mea şi peste ani. Pentru el eram ca şi copilul lui şi nimănui nu i-a scris partituri mai frumoase decât cele care mi le-a dat mie“, a mai spus Remus.

După anii ’90 profesorul a plecat în Germania, iar Remus a început să cânte la pian în restaurante selecte pentru a câştiga un venit. A adoptat stilul caffe-concert şi de atunci, în acest fel, şi-a asigurat un venit lunar decent. Uitându-se în urmă, nu regretă nicio clipă că a ales acest drum.

„Nu pot trăi fără să cânt la pian. Am încercat să învăţ să cânt şi la alte instrumente, dar nu mi-a plăcut. Cred că acesta a fost destinul meu: să fiu pianist“, a încheiat băcăuanul.

Profil

Născut: 16 iunie 1968, Bacau.
Studii: A absolvit Liceul Industrial din Bacău.
Familie: Necăsătorit.

Întrebări şi răspunsuri

Ce melodie vă place cel mai mult să interpretaţi la pian?
Nu pot să spun că am o melodie preferată. Cânt o melodie şi imediat îmi vine alta în minte. Toate îmi plac, mi-e greu să fac o diferenţă între ele, pentru că eu iubesc muzica în general mai presus de orice.

Se câştigă bine din muzică?
Eu cânt pentru mine, pentru sufletul meu, nu pentru bani. Venitul îţi ajunge să trăieşti decent de la o lună la alta, dar pentru mine nu acest lucru contează. Important este că pot să fac ceea ce mi-am dorit în viaţă.

Ce-i place
Remus are o plăcere deosebită de a improviza melodii la pian. Adoră plimbările şi să asculte muzica unor interprete precum Mariah Carey, Witney Huston sau Tony Braxton. De asemenea, se uită cu plăcere la emisiunile de sport despre patinaj, înot sau ski.

Ce nu-i place
Băcăuanul nu se simte în apele lui când vremea este capricioasă. De asemenea, se fereşte de persoanele rău-voitoare şi care „îi încurcă pe ceilalţi să obţină ce şi-au propus în viaţă“.