Portret/ Mihaela Dima: „Avem de învăţat de la copii“

Psihologul lucrează de 12 ani cu cei afectaţi de autism şi sindrom Down. Spune că, dacă ar fi să o ia de la capăt, şi-ar dedica viaţa tot copiilor.

Şi-a început cariera în învăţământ, dar şi-a găsit chemarea lucrând cu micuţii cu nevoi speciale. În urmă cu doisprezece ani, Mihaela Dima, psiholog, a auzit că Asociaţia „Betania“ are nevoie de un educator, pentru una din grupele de copii cu autism şi sindromul Down, în cadrul Centrului de Zi, care abia se înfiinţase.
 Începutul nu a fost simplu. „Mi-a plăcut iniţial, m-am ocupat de o grupă la care eram educatoare. Însă după şase luni am avut o mare provocare. Am schimbat grupele şi am reluat toată munca de la zero. A fost un moment când am ajuns la un prag pe care simţeam că nu-l pot depăşi“, îşi aminteşte educatoarea.

Aceasta susţine că a fost tentată să renunţe. „Tot copiii m-au încurajat şi m-au ajutat să continui. Cu sprijinullor mi-am educat, ca să spun aşa, răbdarea şi am învăţat multe“, spune psihologul. Odată depăşit momentul de impas, Mihaela Dima a reuşit să înţeleagă importanţa muncii sale.

„Aceşti copii au un rost în lume“

Anii au trecut cu fiecare pas făcut de copii şi cu mulţumirea unui părinte care a înţeles că răbdarea şi munca pot face minuni. „Aceşti copii nu s-au născut întâmplător. Ei au un rost pe lume, Dumnezeu nu i-a trimis degeaba pe pământ, ci ca să ne înveţe să fim mai buni. Când ei ni se alătură şi ne acceptă, putem spune că este maximul pe care îl putem cere“, crede educatoarea.

Consiliază şi familiile copiilor cu nevoi speciale

Angajaţii Centrului de Zi unde lucrează Mihaela Dima interacţionează zilnic atât cu cei cu nevoi speciale, cât şi cu părinţii lor. Uneori, pentru educatoare, este mai dificil lucrul cu familia. „Copiii sunt mai flexibili, mai deschişi, mai supuşi, învaţă mai repede. Uneori, părinţii afirmă că micuţul lor nu poate să facă un lucru sau altul, nu au încredere în el sau sunt hiperprotectivi. Dar copilul trebuie încurajat să exploreze, să facă singur anumite lucruri, ca să câştige respect de sine şi să se poată integra mai uşor“, consideră psihologul. Doisprezece ani alături de copiii cu probleme au învăţat-o pe Mihaela Dima că toţi sunt egali şi că oamenii au ceva de învăţat de la orice copil, inclusiv de la cei cu probleme de sănătate. Cea mai mare satisfacţie a educatoarei este că se simte acceptată de copiii cu care lucrează.

întrebări şi răspunsuri
Care sunt cele mai frumoase şi care cele mai grele momente din munca dumneavoastră?
Este minunat ceea ce simt atunci când mă caută cu privirea un copil, atunci când mă îmbrăţişează fără să-i cer nimic. Astfel de gesturi înseamnă totul. Nu pot să spun, în schimb, care ar fi cea mai grea parte a muncii. Fiecare zi este o provocare şi în fiecare zi copiii mă surprind cu ceva.  
Care este scopul în lucrul cu un unui copil cu nevoi speciale?
Foarte importantă este integrarea acestuia în sistemul de învăţământ, fie de masă, fie special. Orice copil are dreptul la educaţie, iar mentalitatea oamenilor trebuie să se schimbe în bine.

ce-i place
Muntele este sursa principală de relaxare a Mihaelei Dima. „Drumeţiile îmi aduc liniştea. Uneori simt nevoia să-mi încarc bateriile deoarece munca mea este foarte solicitantă“, spune psihologul băcăuan. 

ce nu-i place
Oamenii care mint şi cei ipocriţi. Nu îi place nici răutatea, mai ales când au de suferit copiii cu nevoi speciale.                 

profil
născută. 5 mai 1970, la Bacău.
studii. Facultatea de Psihologie, Universitatea „Petre Andrei“ din Iaşi.
familie. Are o fetiţă de 13 ani.