Portret/ Doru Mardare, campion la kick boxing la 37 de ani

Subofiţerul s-a ambiţionat să intre în ring la a doua tinereţe pentru a-şi testa limitele. Bărbatul crede că voinţa şi dorinţa pot face faţă elanului tineresc. 

Subofiţerul de jandarmi Doru Mardare a avut de când se ştie o atracţie pentru mişcare, pentru sport. În copilărie şi adolescenţă a încercat de toate. A făcut atletism, fotbal, box şi handbal. După ce şi-a întemeiat propria familie a lăsat-o mai moale cu mişcarea, dar totuşi a făcut tot posibilul ca să nu-şi piardă condiţia fizică.

„Simţeam însă că pot mai mult şi mi-am îndreptat atenţia către kick boxing. În 2005 am fost la primele antrenamente, adică la 37 de ani. Eram cel mai în vârstă de la sală, dar nu-mi păsa“, povesteşte jandarmul. Chiar de la primul antrenament, Doru Mardare a intrat în atenţia antrenorului. Tomnaticul elev ţinea fără probleme ritmul cu cei mai tineri. Ba mai mult, mişca braţele foarte bine.

„Antrenorul mi-a zis atunci să trec şi pe mişcarea picioarelor, pentru că în kick boxing este necesară combinaţia braţ-picior. Şi m-am conformat“, spune subofiţerul. Rezultatele antrenamentelor zilnice nu au întârziat să apară. În anul următor, Doru Mardare figura în lotul competiţional la campionatul naţional de kick boxing, pe lângă juniorii de la club.

„Voiam să aflu ce pot“

Jandarmul nu s-a simţit câtuşi de puţin complexat de diferenţa de vârstă dintre el şi ceilalţi concurenţi. „Eu am perceput această competiţie ca o provocare. Voiam să aflu ce pot, care îmi sunt limitele. Faptul că eram cel mai în vârstă competitor, că mulţi sportivi credeau că sunt antrenor, m-a motivat şi mai mult“, menţionează subofiţerul.

În prima competiţie din viaţa sa, după numai un an de antrenamente, a obţinut locul II la campionatul naţional. În anul următor, Doru Mardare era din nou pe lista concurenţilor. Şi-a menţinut poziţia de vicecampion şi în 2008. „În urmă cu doi ani am câştigat două medalii. Numai că am fost şi accidentat. Am avut piramida nazală fracturată în două locuri. După acest incident, familia mi-a cerut să renunţ la acest sport“, spune jandarmul. Şi-a reparat nasul, dar la competiţii nu a renunţat.

„Vârsta nu contează“

A participat şi anul trecut la campionatul naţional şi a reuşit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Abia după ce a devenit campion, subofiţerul a hotărât să se retragă din competiţii. „Am reuşit să aflu de ce sunt în stare. Când este voinţă şi dorinţă, vârsta nu contează“, concluzionează campionul.

Profil
Născut. 27 februarie 1968 în Bacău.
Studii. Este masterand în anul II la Administraţie Publică.
Familie. Căsătorit, are două fete.

Întrebări şi răspunsuri
Acum, că aţi pus mănuşile în cui, intenţionaţi să staţi departe de kick boxing?
Nici vorbă. M-am retras din competiţie, dar nu renunţ la sport. Mi-am luat licenţă de antrenor şi deja am o trupă de copii pe care îi pregătesc pentru competiţii. Experienţa mea scurtă, dar intensă, pe ringul de luptă mă ajută foarte mult în munca de antrenor. 
Familia vă mai face reproşuri că nu vă lăsaţi de sport sau vă susţine?
Familia este alături de mine. A reacţionat doar atunci când m-am accidentat. Acum că sunt antrenor nu mai sunt probleme. Dimpotrivă, mă înţelege atunci când împart timpul între ea şi elevii mei.

Ce-i place
Când nu merge la sală, plutonierul major Doru Mardare are preocupări care implică la fel de multă energie. „Îmi plac drumeţiile, călătoriile şi, mai ales, ieşirile cu bicicleta. Nu cred că mă simt bine dacă la un sfârşit de săptămână stau şi vegetez, fără să mişc un deget“, precizează subofiţerul.

Ce nu-i place
Nu-i plac oamenii statici, care se mulţumesc să-şi irosească timpul. „Nimic nu este mai neplăcut decât atunci când încrederea în cineva îţi este înşelată“, precizează Doru Mardare. Ocoleşte oamenii fără cuvânt şi pe cei prefăcuţi.