Bacău: PORTRET: Florin Podoleanu, Poliţistul care îmbină diplomaţia cu forţa
0
Tânărul poliţist comunitar reuşeşte de multe ori să-şi rezolve cazurile cu vorba bună. Atunci când nu se poate, apelează la scheme din artele marţiale.
O lungă perioadă de timp, Florin Podoleanu nu şi-a amintit cu mare plăcere de copilărie. Zâmbeşte trist când este întrebat de ce. „De mic, tatăl meu s-a ţinut de mine. Voia să devin mare sportiv. Eu nu prea am avut copilărie. Ca să primesc ceva, trebuia să fac flotări sau exerciţii de mobilitate. Atunci mi se părea frustrant. Ca orice copil, doream să mă joc, să-mi fac singur programul. Dar nu a fost aşa“, îşi aminteşte poliţistul. La început, Florin a făcut judo. Tot tatăl său a fost cel care l-a înscris. Nu i-a plăcut însă acest sport. „Este prea rigid. Am mers câteva luni, după care le-am spus părinţilor că nu mai pun piciorul la judo“, explică băcăuanul. Aşa s-a şi întâmplat.
O perioadă de timp, puştiul a urmat programul sportiv impus de tatăl său. Apoi a vrut să meargă la un club de arte marţiale. „Erau la modă atunci filmele cu Jean-Claude Van Damme. Toţi băieţii din generaţia mea îşi doreau să fie ca el. Nici eu nu aveam cum să gândesc altfel“, ne spune Podoleanu. Poliţistul s-a apucat apoi de kick boxing, sub îndrumarea lui Dan Şuhan. Era în clasa a IX-a.
„Mi-a plăcut mult de tot acest sport. Chiar am fost în câteva competiţii. La una am obţinut un loc II. La celelalte m-am accidentat şi nu am mai ajuns pe podium. Dar mai important decât laurii mi se pare faptul că am pus suflet în acest sport, iar satisfacţiile morale au fost imense“, mărturiseşte sportivul.
Întâi vorba bună şi apoi bătaia
Florin Podoleanu nu s-a mulţumit doar cu kick boxing. După ce a acumulat câţiva ani de experienţă s-a orientat către boxul thailandez. Apoi, a cochetat chiar cu un alt stil de arte marţiale, karate.
„Toate stilurile au ceva aparte. Mă simt favorizat de soartă că am reuşit să acumulez ceva experienţă în artele marţiale“, susţine Podoleanu. Poliţistul a avut ocazia, în nenumărate rânduri, să se folosească de cunoştinţele sale în lupta corp la corp.
„Dacă e nevoie, ştiu să intervin. Însă, întâi de toate, încerc calea diplomaţiei. De cele mai multe ori reuşesc să conving persoanele turbulente să se calmeze. Dacă nu vor, întorc şi eu foaia“, subliniază băcăuanul.
Pasionat de istorie
În pofida pregătirii sale fizice, Florin Podoleanu este de fapt un personaj blând. Îi place teatrul şi mai ales istoria.
În ultima perioadă a început să studieze foarte serios istoria popoarelor amerindiene. Idolul său este însă Alexandru Macedon, un luptător şi un politician perfect, după părerea poliţistului comunitar.
Profil
Născut: 18 mai 1979, Bacău.
Studii: Licenţiat în Litere, student în anul III la Facultatea de Drept „Lucian Blaga“ din Sibiu.
Familie: Necăsătorit.
Întrebări şi răspunsuri
Câte ore petreci la sală pentru a te menţine în formă?
Încerc să ajung cel puţin de trei ori pe săptămână la antrenament, unde lucrez cel puţin două ore. Dacă-mi permite timpul, stau şi mai mult lângă sacul de box.
Dacă aţi avea un băiat, îl veţi veţi forţa să facă vreun sport?
Nici nu mă gândesc să nu-mi calce pe urme copilul meu. Sportul înseamnă în primul rând sănătate. Eu nu am făcut decât o singură dată injecţii, pentru o răceală puternică. În rest, nu am luat nici măcar o pastilă.
Ce-i place
Lui Florin Podoleanu îi place istoria dar şi filosofia. „Nu există să nu găsesc timp pentru studiu. Citesc tot ce-mi cade la mână. Îmi place mult de tot Mircea Eliade“, susţine poliţistul.
Ce nu-i place
Florin urăşte superficialitatea, prostia şi imoralitatea. Nu leagă prietenii cu oamenii de rea credinţă şi cu persoanele care nu au coloană vertebrală şi care fac orice pentru a-şi atinge scopurile.
Se încarcă comentariile...
