Pirotehniştii şi-au riscat viaţa săptămânal
0
Cea mai grea misiune a avut loc la începutul anului şi, dacă ar fi eşuat, fluxul exploziei ar fi distrus orice urma de viaţă pe o rază de 100 de metri.
Lumea îi priveşte cu respect şi-şi pun îi ei toate speranţele. Cei patru pirotehnişti de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) din Bacău spun că aprecierea oamenilor le dă încrederea de a merge mai departe. Este o muncă pe care mulţi refuză să o facă pentru că riscurile sunt foarte mari.
În acest an, pirotehniştii băcăuani au avut peste 85 de misiuni de ridicare, transport şi depozitare de muniţie. Au ridicat 65 de proiectile, 23 de grenade de mână, 1.453 de cartuşe şi au dezamorsat 26 de mine antipersonal.
Echipamente de protecţie doar pe hârtie
Nu au cele mai sofisticate echipamente de protecţie şi recunosc deschis că o asemenea muncă nu o poate face decât cineva care ştie să aprecieze viaţa. „Când merg la o intervenţie trebuie să salvez atât viaţa celor aflaţi în pericol, cât şi pe a mea. Uneori trebuie să cărăm un proiectil în braţe câţiva kilometri, iar asta te epuizează psihic şi fizic“, ne-a povestit Liviu Potop, şeful grupei de asanare din cadrul ISU Bacău.
Faţă de anul trecut, numărul misiunilor a crescut cu aproximativ 30 la sută. „Judeţul Bacău este plin de proiectile şi muniţie neexplodată, în special din al Doilea Război Mondial. A fost un an mai greu decât 2008, cu misiuni mai dificile şi mai numeroase“, a adăugat Liviu Potop.
Pirotehniştii nu au un dispozitiv special pentru transportul muniţiei, iar echipamentul nu-i ajută cu nimic în cazul unei tragedii. „Avem un Aro vechi de şapte ani. Cu el cărăm muniţia neexplodată. Putem muri oricând. Costumele noastre de protecţie sunt de fapt simple salopete, care nu te ajută cu nimic dacă explodează un proiectil“, este de părere Liviu Potop, pirotehnist.
Se încarcă comentariile...
