O şatră cu 30 de căruţe şi-a întins corturile lângă Bacău

Zeci de ţigani căldărari cu peste 100 de puradei şi-au lăsat casele din Dărmăneşti şi stau peste vară în aer liber. Oamenii şi-au aşezat „tabăra“ în pădurea dintre comunele Buhoci şi Ungureni şi trăiesc din comerţul cu cazane sau cu fier vechi.

Pe toţi îi cheamă Stănescu şi doar unii sunt rude. Au venit cu mic cu mare din Dărmăneşti şi şi-au întins corturile pe aproape un hectar din pădurea care leagă comunele Buhoci de Ungureni.
Dacă îi întreabi câţi sunt în total, nu ştiu să răspundă cu precizie. „Suntem o şatră cu 30 de căruţe!“, este singura replică pe care o primeşti. Numărul de căruţe cu coviltir este „unitatea de măsură“ în comunitatea lor. Se strigă între ei fie cu „barosane“, „baştane“ sau „bulibaşo“.

Logodită la 9 ani

Vorbesc tare un amestec de limbă română şi romani. Am luat în serios apleativul „bulibaşo“ însă, pentru că erau prea mulţi care răspundeau la acest nume, am întrebat care este bulibaşa cel adevărat. Răspunsul a venit rapid „ei, aşa mai glumim noi între noi! Cum v-aţi striga voi, românii «domnule!» sau «doamnă!». Nimeni nu e rege aici!“, ne-a răspuns Ion Stănescu, un bărbat de 34 de ani desculţ şi îmbrăcat într-o cămaşă roşie care stătea întins pe o pătură la umbră. Puradeii ne înconjoară rapid şi cu toţii stau cu ochii pe aparatele noastre foto. Ne întreabă dacă „sunt de alea cu card“ şi pozele „se descarcă pe Internet“. Par prietenoşi, însă nu ezită să ne întrebe frecvent dacă avem sau nu bani la noi.

Cea mai timidă este Evelina. Are 9 ani, este logodită şi peste trei ani va fi mirească. „I-am găsit un băiat dintr-o familie cu bani. Îi e ruşine şi nu vrea să vorbească despre asta. O să-i fac nuntă mare cu carne de porc şi salam mult!“, afirmă tatăl ei, Ion Stănescu, bărbatul de la umbră.

„Suntem noi hoţi destul!“

Pe hectarul de pădure vânzoleala e mare. Sunt zeci de corturi care reprezintă, de fapt, câte o familie. Fetiţele, îmbrăcate în fuste înflorate se hârjonesc printre copaci, băieţii sunt călare pe cei cinci cai ai şatrei, iar adulţii fie fac cazane de alamă, fie descarcă din căruţe fierul vechi adunat de prin sate. Cu toţii se fudulesc că au case mari şi frumoase, pline cu de toate la Dărmăneşti, însă pe timpul verii le încuie şi pornesc cu coviltirile deasupra căruţelor în zona Moldovei. Îi întrebăm dacă nu le este teamă de hoţi atunci când îşi părăsesc casele pentru câteva luni din an. „Nu suntem noi hoţi destul? Ce să ne mai fie frică de alţii?“, a venit rapid o replică în fundal care a produs un râs general. 

„Poftiţi la masă!“

Pe Mariana Stănescu (43 de ani) am găsit-o spălându-şi fustele în căldări pline cu apă adusă din fântâna de la marginea drumului. Cum apărem, lasă deoparte treaba şi ne întreabă dacă suntem flămânzi. "Mulţumim frumos! Tocmai am mâncat!“, am refuzat politicos invitaţia.
Afirmă că are în „garderobă“ peste 100 de costume ţigăneşti. Toate sunt făcute de ea. Mariana este căsătorită de la 12 ani cu George (47 de ani), care face de 20 de ani cazane pentru rachiu. Le vinde cu peste 600 de lei bucata şi spune că nu duce lipsă de clienţi. Au împreună cinci copii. Dintre toţi, cel mai mult se mândreşte cu Dolar (20 de ani), care are permis auto.

„Pe fete nu le-am vândut! Doar le-am măritat cu ţigani din Constanţa. Dacă luam bani pe ele, atunci deveneau sclave la socri. Am vrut să fie fericite şi aşa şi sunt! Aşa am vrut eu să nu le dau pe bani. Am crezut că voi schimba legea ţigănească. Nu prea am reuşit!“, a mărturisit femeia. Ieşim din pădurea de la Răchiţea. Ţiganii se ţin după noi până ce ajungem la maşină. „Să ne aduceţi pozele!“, ţipă puradeii în urma noastră.