Mesajul de felicitare al P.S. Episcop Ioachim, adresat băcăuanilor la Praznicul Învierii Domnului

De douăzeci de secole, an de an, lumina Învierii se aprinde de pe mormântul lui Hristos pentru fiecare şi se răspândeşte în tot Universul, luminându-l şi transfigurându-l. S-a aprins şi anul acesta, iar cei ce aşteaptă mântuirea cântă din adâncul inimii: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le".

Prin această cântare îngerească înţelegem că Învierea Domnului este un fenomen care s-a petrecut o singură dată în istorie, dar se actualizează de fiecare dată când retrăim autentic acest moment care recrează lumea. Mai înţelegem că Învierea Lui nu este o reîntoarcere la viaţa terestră, presupunând o a doua moarte obligatorie, asemenea celor care au fost înviaţi de Hristos.

Învierea este intrarea în viaţa fără de sfârşit a timpului lui Hristos şi, prin El, a Umanităţii întregi. Hristos a înviat din morţi pentru a conferi omului statutul de „fiinţă pentru înviere", iar evenimentul acesta trebuie trăit în toată dimensiunea lui teologică, liturgică, mistagogică, tradiţională, pentru că toţi oamenii, din toate timpurile şi locurile, pot fi beneficiarii lui.

Aşadar, dragi băcăuani şi preaiubiţi fii duhovniceşti ai Eparhiei Romanului şi Bacăului, să retrăim cu toţii sărbătoarea Învierii, pentru că Paştile înseamnă trecerea la alt stadiu de viaţă pe calea morţii inevitabile. Să retrăim sărbătoarea Învierii, căci prin Învierea lui Hristos moartea a devenit un Paşti, adică o trecere către slava vieţii, iar în sărbătoarea Învierii se confruntă iubirea şi moartea din care luptă iubirea iese triumfătoare.

Veniţi să ne bucurăm deoarece prin Învierea lui Hristos creştinii şi Universul nu mai sunt afierosiţi morţii, ci învierii!

Să retrăim evenimentul, căci la Înviere ni se va descoperi simţământul comuniunii, înţelegând că oamenii nu mor când sunt puşi în morminte, ci atunci când cad în uitare.

Vă mai îndemn să retrăiţi dimensiunea sacră a Învierii, pentru că Învierea Domnului este sfârşitul Golgotei fiecăruia, deoarece a început bucuria vieţii, iar în noaptea pascală vedem că dincolo de suferinţa Crucii se ridică soarele Învierii.

Fie ca Dumnezeu să ne reverse în inimi puterea de a înţelege că minunera Învierii lui Hristos este o neîncetată invitaţie la cunoaşterea lui Dumnezeu, Cel Care împărtăşeşte  lumii parte din lumina şi harul Lui!

Fie ca pacea Învierii să aducă lumii linişte, bunăstare şi bunăvoinţă, dinamism şi împliniri, ştiind că astăzi marea dezamăgire a lui Hristos înviat este aceea că omul a încetat să se mai entuziasmeze de cele mai minunate daruri pe care El le oferă umanităţii, dintre care supreme sunt Învierea şi viaţa veşnică!

Oh, Doamne, cât de departe Te căutăm, când Tu de fapt eşti în inima noastră! Vino acum şi înviază sufletele noastre ca să Te slăvim în veci!

Hristos a înviat! La mulţi ani!