Bacău: Gabriel Ghindă: Stă mai mult la volan decât acasă

Şofatul este pentru băcăuan o îmbinare perfectă a muncii cu pasiunea. Conduce de aproape jumătate de secol

Gabriel Ghindă are 64 de ani şi peste jumătate din anii din viaţă i-a dedicat şofatului pe autobuz. Din anul 1964, de când a obţinut carnetul de şofer, şi până în prezent Gabriel a condus pe toate traseele oraşului. „Am trecut la pedale şi volan imediat după ce am terminat Profesionala, prin 1964. Atunci m-am angajat şofer pe autobuz şi am petrecut 30 de ani conducând pe toate traseele acestui oraş”, a declarat bărbatul.

Băcăuanul povesteşte că pentru a şofa nu a avut nevoie de multă şcoală, ci doar de permis de conducere pentru diferite categorii. „Pentru meseria de şofer nu am avut nevoie de cursuri, ci de carnetul de conducere. Şi n-am ezitat deloc să-mi iau aproape toate categoriile pentru că-mi place grozav să conduc”, s-a confesat Gabriel.

Fruntaş de producţie

Primele ore de şofat au fost pe o basculantă. „Mi-am început meseria cu maşinile mari. Prima mea maşină condusă a fost o basculantă Steagu Roşu. Au urmat apoi camioane Carpaţi, Bucegi, Tatră sau Belaz. Abia prin 1974 am condus o Dacia”, a povestit băcăuanul. De-a lungul anilor petrecuţi pe autobuze a câştigat şi câteva premii.

„Am câştigat pe vremea comuniştilor trei steaguri de fruntaş de producţie. La acea vreme, aceste premii însemnau enorm pentru un şofer de autobuz.În primul rând că primeam ceva bani în plus la salariu, dar îmi făceam şi un nume în lumea şoferilor”, a mai spus băcăuanul.

 „Traficul şi aglomeraţia, prietenii mei de-o viaţă”

A condus autobuze timp de 30 de ani. Practic, aproape jumătate din viaţă a stat la volan. Acum, aflat la pensie, duce dorul programului dificil pe care l-a avut în timpul tinereţii. Forfota, zgomotele oraşului, maşinile din trafic, pietonii şi călătorii i-au intrat în sânge. „M-aş plictisi să stau liniştit, să nu conduc, să nu comunic sau să nu fac parte din forfota oraşului. Acum, tot acest trafic infernal face parte din viaţa mea”, a povestit şoferul.

Băcăuanul regretă că nu mai poate să profeseze pe autobuz din cauza vârstei pe care o are. Se resemnează acum cu meseria de taximetrist. „Sunt taximetrist de 10 ani. E frumos, dar nu are grad de comparaţie cu profesia de dinainte. E aceeaşi forfotă, acelaşi oraş, aceleaşi trasee, însă nu aceeaşi maşină puternică şi impunătoare”, a continuat şoferul. Băcăuanul se gândeşte să renunţe peste un an la taximetrie, dar nu va lăsa volanul din mână. „Îmi ajunge. Nu renunţ însă la şofat, voi conduce probabil în toţi anii care mi-au mai rămas”, a încheiat Gabriel.

Întrebări şi răspunsuri

Cât timp dedicaţi serviciului de taximetrist?

G.G.: Lucrez peste 12 ore pe zi. Mă trezesc zilnic la ora 4.00 şi mă întorc acasă la ora 16.00. Am acest program de 45 de ani.

E rentabilă profesia de taximetrist?

G.G.: Acum nu mai este. Până acum un an mergeau lucrurile bine, dar criza şi-a pus amprenta şi pe această meserie. Petrec mai mult timp stând la cozi şi semafoare. Clienţii sunt din ce în ce mai puţini.

Profil

Născut: 05.06.1945, Bacău

Educaţie: permis de conducere categoriile: B, C, D, E

Experienţă: 45 de ani de condus

Familie: căsătorit, are doi copii

Ce-i place

Nu poate sta fără maşină. „A fost o perioadă când nu am avut maşina acasă. Atunci am fost bolnav”, râde bărbatul.

Ce nu-i place

Nu ar suporta plictiseala. Bărbatul spune că face orice ca să nu se plictisească. De asemenea, nu suportă liniştea.