Fabrica de Stofe Buhuşi, în agonie (GALERIE FOTO)

Din 10.000 de angajaţi au mai rămas 80, iar halele de producţie s-au transformat în imense schelete de fier ruginit. Primarul oraşului, Ionel Turcea, spune că investitorii ocolesc zona din cauza infrastructurii proaste.

După mai bine de un deceniu de activitate intensă, timp în care a fost coloana vertebrală a unui întreg oraș, Fabrica de Stofe Buhuși a intrat în agonie. Din cei peste 9000 de salariați care intrau pe poarta unității zi de zi, înainte de 1989, acum au mai rămas mai puțin de 100.

Dar nici situația acestora nu este bătută în cuie. "Ne descurcăm mai greu, dar încă supraviețuim. Chiar suntem singura firmă de profil din țară care a păstrat de la 1885 integral procesul tehnologic de la spălatul lânii, până la realizarea profitului finit", declară Ștefan Câmpanu, managerul fabricii.

Produsele marca "Buhuși" ajung atât pe piața internă, dar mai ales pe cele externe din Germania, Belgia, Italia, Anglia și Irlanda. Stofe "Buhuși" a avut export chiar în SUA, dar au venit puternic din spate chinezii care nu au lăsat loc pentru concurență.

"Cu prețul de vânzare practicat de chinezi noi nu acoperim nici măcar costul materiei prime pe care o cumpărăm din străinătate. Lâna românească este de slabă calitate și o folosim doar la confecționatul păturilor", adaugă Câmpanu. În pofida tuturor eforturilor de a rezista pe piață și mai ales de a face față recesiunii, cifra de afaceri a fabricii Stofe Buhuși este în cădere liberă, la fel ca și numărul salariaților. "Important este că nu avem datorii și suntem un contribuabil de nădejde la bugetul local", mai spune managerul fabricii de postav.

Parcul Industrial nu a salvat fabrica de colaps

După intrarea în colaps a singurei unități industriale de pe urma căreia supraviețuia un întreg oraș, autoritățile locale au căutat tot felul de soluții care să conducă la relansarea economică a târgului. "Când fabrica mergea la capacitate maximă era nevoie ca în jur de 3.000 de salariați să vină din comunele limitrofe ca să facem față nivelului de producție. Lucrau în jur de 10.000 de oameni în hale. Cine vroia să muncească avea garantat un loc de muncă. Acum e jale, au mai rămas circa 80 de angajați", ne-a explicat Ionel Turcea, primarul Buhușiului.

Speranțele s-au agățat de constituirea unui Parc Industrial chiar în incinta fabricii de postav. În decembrie 2005, firma Arres Onești a câștigat licitația de concesionare pentru trei parcele. "Aveam proiecte mari pentru oraș. Planul meu era foarte îndrăzneț, iar în final ar fi avut de muncă 5000 de buhușeni. Au fost chiar și străini interesați să investească în Buhuși. Numai că mi s-au pus destule bețe în roate, chiar și din partea autorităților", susține Dorin Antăluț, managerul firmei Arres.

Potrivit contractului semnat, proiectul care prevedea construirea unor hale de producție și de spații pentru birouri trebuia să fie finalizat inițial în doi ani. Numai că, în 2007 firma Arres a solicitat Consiliului Local păsuirea pentru alți patru ani până la materializarea proiectului. "Mizându-se pe niște venituri obținute din activitatea Parcului Industrial, Consiliul Local a angajat un împrumut. Noi ce facem, dacă amânăm termenul?", a fost reacția consilierului Cristian Cojocaru.

După acordarea unui termen de grație, timp în care firma Arres trebuia să onoreze înțelegerea inițială, anul trecut autoritățile locale buhușene au reziliat contractul. "Firma a fost dată în judecată pentru a fi obligată să plătească un debit de 1.490.139 lei și să predea bunurile", susține primarul din Buhuși, Ionel Turcea. În consecință, din proiectul prin care și-ar fi găsit o slujbă 5000 de buhușeni s-a ales praful. "Era frumos, era ambițios, dar este mort", recunoaște investitorul Dorin Antăluț.     

Investitorii ocolesc Buhușiul

Fabrica de stofe și ce a vrut să fie un Parc Industrial, pe o suprafață totală de 33 de hectare, sunt în paragină. În zonă nu este nici urmă de investitor, ci doar zeci de câini și un peisaj dezolant. "Parcul industrial este abandonat. Am avut speranțe mari, legat de acel proiect. Dacă se creau și 500 de locuri de muncă tot era bine pentru noi. Anul trecut am fost nevoiți să reziliem contractul cu Antăluț, însă el contestă acest lucru în instanță. Nu mai are însă nicio șansă", a menționat Ionel Turcea.

Oamenii din oraș își aduc aminte cu nostalgie de vremurile în care toată lumea a avea un serviciu. "Am lucrat 33 de ani în fabrică la finisaj. Era bine, aveai siguranța zilei de mâine. Acum nimeni nu mai face nimic pentru oameni", poveștește Greta Podaru, o buhușeancă de 57 de ani.

Primarul spune că investitorii ocolesc zona din cauza infrastructurii. "Drumurile sunt praf, podul de la Gârleni suportă o greutate mai mică de 30 de tone. Nimeni nu a mai rebilitat de ani de zile drumul care face legătura cu Piatra Neamț. Cine să vină în astfel de condiții?", se întreabă retoric primarul.

În prezent, orașul Buhuși supraviețuiește prin intermediul contribuțiilor aduse la bugetul local de fabricile de preparare a peștelui, de nutrețuri concentrate, de prelucrare a mătăsii și de un centru de colectare selectivă a deșeurilor.  "O parte din locuitori au rămas să lucreze la fabricile din oraș, dar mai bine de 25% din populație a plecat la muncă în străinătate. Salariile sunt prea mici. Oamenii primesc mai puțin de 1.000 de lei lunar", a încheiat primarul.

610 de buhușeni se află în evidențele Agenției Județene de Ocupare a Forțelor de Muncă. În Bacău rata șomajului este de 8,24%.