Cetăţile dacice din Bacău - ascunse turiştilor, dar binecunoscute hoţilor

Oamenii caută comori printre resturile de oale de pe dealurile Bacăului

Două situri arheologice de pe vremea dacilor, incluse în patrimoniul naţional, sunt lăsate în paragină de 15 ani.

Siturile arheologice din Bacău au devenit, de ceva vreme, raiul căutătorilor de comori veniţi tocmai din Ucraina, Ungaria şi Republica Moldova. Tamasidava şi Zargidava, cele două cetăţi dacice din judeţul Bacău, sunt locurile ideale de scotocit, abandonate fiind de autorităţi. Prima se află în comuna Răcătău, la 40 de kilometri de municipiul Bacău, şi a doua în satul Brad, comuna Negri, la 25 de kilometri de oraş. Zargidava este a doua cetate dacică din ţară ca mărime, după Sarmisegetuza.

Au fost studiate de arheologi timp de 40 de ani, iar acum sunt lăsate în paragină. Nimic din peisajul zonei nu oferă potenţialilor turişti un indiciu al trecutului istoric. Marcajele lipsesc, iar singurii ghizi sunt locuitorii din zonă.

Menţionate de Ptolomeu
„Ambele cetăţi sunt acum pârloagă. Au năpădit buruienile, troscotul, spinii şi iarba. Nimeni nu se mai interesează de ele. Amândouă sunt pomenite în scrierile marelui învăţat Ptolemeu, care le-a inclus pe o hartă făcută chiar de el“, a afirmat istoricul băcăuan Eugen Şendrea, fostul director al Oficiului Judeţean pentru Patrimoniul Cultural Naţional Bacău. Şendrea explică cum arătau în vremurile lor bune cetăţile ajunse azi ruine.

„Aveau ziduri puternice, să reziste în cazul unui atac. Aici erau teritorii ale dacilor neocupaţi de romani. Armatele romane n-au ajuns niciodată în zona Moldovei. S-au oprit la Sarmisegetuza, mult mai aproape de Roşia Montana. Pe romani îi interesa aurul de acolo“, a adăugat istoricul Şendrea. De-a lungul celor aproape 40 de ani de săpături, arheologii au reuşit să scoată la lumină din cele două cetăţi dacice tezaure monetare, bijuterii, arme, unelte, dar şi un număr impresionant de fragmente ale vaselor din ceramică folosite de daci.

Invazia piraţilor moderni
Săpăturile la cetatea Zargidava s-au întins pe o perioadă de peste 25 de ani şi au fost făcute de arheologul Vasile Ursachi. La Targidava cercetările au fost coordonate de arheologul Viorel Căpitanu şi au durat aproape 40 de ani. Explorările au  încetat însă între 1994 şi 1997, ambele fiind oprite din lipsă de fonduri.

„Cioburile de ceramică sunt răspândite pe întreaga zonă a celor două cetăţi. Când erau populate arătau ca nişte mici orăşele. Aveau armată, funcţionari care strângeau dările, negustori şi chiar şi un conducător. În exterior erau câmpuri cultivate în special cu viţă de vie pentru producerea vinului“, a mai spus Şendrea. Turiştii vin şi acum pentru a vedea zidurile abandonate de arheologi.

Cei mai interesaţi însă de cele două cetăţi sunt căutătorii de comori, dotaţi cu aparatură electronică de ultimă generaţie, care „scanează“ zona pentru a descoperi metale vechi şi preţioase. „Eu m-am dus cu prietenii ca să vizitez locurile. Ne-a oprit un pescar şi ne-a întrebat dacă am venit să căutăm comori. Cică aşa fac toţi cei care trec pe aici. Pe mine m-a impresionat poziţia geografică. Este amplasată strategic pe o colină pentru ca accesul la ea să nu fie foarte uşor. Drumul duce până în Poiana Negri, unde se află şi cetatea de fapt. Este poziţionată la marginea malului foarte abrupt al Siretului“, a povestit băcăuanul Gabriel Munteanu după ce a fost să viziteze ruinele cetăţii Zargidava.

Găsesc oseminte umane
Căutătorii de comori scotocesc dealurile din jurul fostei cetăţi aproape zilnic, iar localnicii povestesc că, de cele mai multe ori, „piraţii“ găsesc cioburi vechi de la vasele din ceramică folosite de daci, obiecte din metal, monede din argint şi chiar cranii şi oseminte umane.

„Peste tot se află oseminte umane. Aici a fost un cimitir dacic. Am lucrat la săpăturile care s-au făcut cu ani în urmă la această zonă. Toată cetăţuia este lăsată acum în paragină, la mâna hoţilor“, a spus Constantin Pantelimon, unul dintre locuitorii din zonă.

Comoara arheologică, izlaz pentru păscut oile

Dealurile aflate de jur împrejurul cetăţilor au devenit de câţiva ani fie pârloagă, fie izlaz comunal. „Am cunoscut un cioban care mi-a arătat cum oile lui pasc printre cioburile vaselor de lut antice. Omului i se părea firesc ceea ce se întâmplă. Acolo pasc oile de ani buni, adică de când se ştie el! Pare şocant ca nişte animale să pască pe astfel de valori arheologice“, a afirmat Anca Boboc, o altă turistă care a dorit să vadă ce a mai rămas din Zargidava.

Proiect costisitor
Nici Tarmasidava nu i-a făcut o impresie foarte bună. Singurul lucru care a uimit-o au fost resturile de cioburi pe care le poţi scoate lejer cu mâna din pământ. „Nu există ghid turistic, nu există nici măcar o plăcuţă explicativă cu o hartă a locului, nimic care să pună în valoare turistic zona“, a mai spus Anca Boboc.

Direcţia Judeţeană Pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional (DJCPN) Bacău este convinsă că şansele de a transforma cele două situri arheologice în obiective turistice sunt nule. Motivele sunt lipsa fondurilor şi a investiţiilor uriaşe. „Trebuie făcut un proiect special. Durează foarte mult, iar pentru vremurile pe care le trăim acest proiect ar fi foarte costisitor“, a spus Gheorghe Barbu, consilier în cadrul DJCPN Bacău.

În privinţa celor care profită de pe urma săpăturilor şi speră la o îmbogăţire rapidă prin găsirea de comori lucrurile sunt cât se poate de clare. „Am auzit de astfel de persoane însă noi n-am primit nicio sesizare de la nimeni. Aceste zone sunt protejate prin lege. Dacă cineva este prins cu detectoare de metale îi va fi confiscat aparatul şi riscă să facă puşcărie“, a mai spus Barbu.