Bacău: Portret/Ioan Claudiu Ghelase: Bucătarul convertit în alpinist utilitar

Şi-a schimbat meseria pentru a câştiga mai mulţi bani şi a recunoscut că a avut câteva incidente care l-au făcut să simtă cât de fragilă este viaţa. 

Este un munte de om. Cu greu îţi poţi închipui că Ioan Claudiu Ghelase e alpinist utilitar şi o mare parte din zi şi-o petrece atârnând  în funii, la zeci de metri înălţime. „Am peste o sută de kilograme. Ce, este mult?! Mie nu mi se pare, atâta timp cât îmi fac treaba şi nu rup corzile de care sunt asigurat“, glumeşte alpinistul. Claudiu a intrat în breasla alpiniştilor utilitari în urmă cu trei ani. Până atunci a avut diverse meserii.

„O lungă perioadă de timp am lucrat la un gater, în Miercurea Ciuc, alături de tatăl său. În momentul în care ne-am mutat în Bacău mi-am găsit o slujbă pentru care aveam calificare: ospătar-bucătar“, explică Ioan Claudiu Ghelase. Bărbatul recunoaşte că i-a plăcut şi această meserie, însă nu a rezistat tentaţiei când i s-a făcut propunerea să devină alpinist utilitar. Claudiu recunoaşte că a făcut pasul acesta fără să se gândească de două ori. Nu l-a speriat faptul că este o meserie nouă, pentru care nu are pregătirea necesară, că la greutatea lui n-o să poată face faţă cerinţelor sau că-şi riscă viaţa.

Munca în echipă este totul

„Îmi plac provocările, dar şi banii, recunosc! Când am aflat cam câţi bani pot lua, nu am mai stat pe gânduri. M-am înscris la cursuri, m-am calificat şi acum sunt alpinist utilitar“, ne spune Ghelase. El povesteşte că atunci când a lucrat pentru prima oară la înălţime a avut ceva emoţii, dar că acestea au trecut rapid. Claudiu recunoaşte că a avut câteva incidente care i-au dat fiori. Însă, imediat ce a reuşit să le depăşească, aproape că şi le-a şters din minte.

„Într-o zi nu m-am asigurat cum trebuie şi am căzut cam doi metri. Dar, dacă am reuşit să mă opresc la timp, înseamnă că e totul bine“, zâmbeşte bărbatul. În alpinismul utilitar sunt câteva reguli pe care, dacă nu le respecţi, rişti să rămâi infirm, sau chiar să-ţi pierzi viaţa. Una dintre ele este ca membrii echipei să verifice între ei modul cum se face asigurarea corzilor. „Dacă am avut incidente a fost din vina colegului, care nu s-a uitat şi la legăturile mele. Cel mai bine este însă să te asiguri tu, chiar de trei, patru ori dacă se poate. Atunci când ştii că viaţa ta e în joc, nu te culci pe o ureche şi te laşi în voia sorţii“, declară Claudiu Ghelase.

Viaţa de alpinist utilitar nu este simplă. Nu e uşor să stai atârnat ore-n şir în funii şi să munceşti în acelaşi timp. Plus că, la un moment dat, aproape că nu-ţi mai simţi picioarele. Ioan Ghelase susţine că îşi iubeşte meseria, dar recunoaşte în acelaşi timp că, dacă ar găsi altă slujbă, mai bine plătită, nu ar sta pe gânduri.                  

Întrebări şi răspunsuri
S-a întâmplat să uiţi să verifici corzile colegului de echipă?
Niciodată! Mai ales după incidentele prin care am trecut. Înainte de a verifica legăturile mele mă uit la cele ale colegului. Şi nu o dată, ci chiar de mai multe ori. 

Te-ai mai întoarce
la meseria de ospătar-bucătar?
Acum simt că nu sunt făcut pentru aşa ceva. Niciodată nu aş mai putea lucra într-o bucătărie. După ce am simţit gustul adrenalinei, e greu să te întorci la o meserie liniştită.

Ce-i place
Alpinistul utilitar spune că nu dispune de mult timp liber. Pentru că şi-a petrecut copilăria aproape de pădure, tânărul adoră drumeţiile. „Îmi place mult să colind prin pădure, să găsesc trasee noi şi să obosesc la urcuşul unei creste sălbatice“, mărturiseşte Claudiu.

Ce nu-i place
Lui Ioan Claudiu Ghelase nu-i place treaba făcută de mântuială. Cum este un om dintr-o bucată, are aceleaşi aşteptări şi de la ceilalţi. „E bine ca atunci când promiţi ceva să-ţi respecţi cuvântul. Cei care se joacă cu vorbele nu sunt oameni de calitate“, crede alpinistul utilitar.

Profil
Născut. 7 aprilie 1983, Miercurea Ciuc.
Studii. Şcoala Postliceală, profilul ospătar-bucătar.
Familie. Necăsătorit.