Bacău: Portret/ Viorel Cojan, fotograful pasionat de pictură şi film

În copilărie, apropiaţii credeau că va deveni pictor, iar în tinereţe a profesat în cinematografie. A devenit apreciat pentru felul în care surprinde lumea de după obiectiv.

Moineşteanul a iubit pictura încă de când era la grădiniţă şi îşi aduce aminte cu nostalgie cum desena ore în şir în timp ce alţi copii erau afară la joacă.

„Educatoarea nu mă putea convinge deloc să mă joc alături de colegii mei. Eu rămâneam în clasă şi desenam. O moştenesc pe mama. Şi ea era foarte talentată. Mereu am visat că voi deveni pictor“, spune fotograful.

A învăţat pictură pe şantierele Patriarhiei

Recunoaşte că a avut foarte multă înţelegere din partea mamei, însă mai puţină îngăduinţă din partea tatălui. „Tata era ofiţer şi a încercat să-mi impună o educaţie strictă, însă eu eram la polul opus, iubeam libertatea. Ca dovadă, după liceu am plecat de acasă, încercând să intru la Facultatea de Arte Plastice din Bucureşti“, a mai zis el. Nu a intrat din prima la facultate, motiv pentru care la scurt timp s-a înscris la cursurile de pictură ale Patriarhiei Române.

„Am lucrat pe şantier cu artiştii Aurelian Bucătaru şi Toma Lăscoiu. Cu primul dintre ei stăteam ore în şir de vorbă pentru că avea o experienţă vastă. După ceva timp am renunţat la aceste cursuri. Voiam să locuiesc  aproape de cinematograf. Visam pe atunci să fac filme”, mai spune moineşteanul. Ajuns din nou acasă, preia sudioul de film al societăţii Petrom, dotat cu aparatură de filmat şi fotografiat de ultimă generaţie.

Fotograful Teatrului

Pentru a se perfecţiona, se înscrie şi la cursurile Cineclubului din Bacău. „La primul concurs la care am participat cu o producţie am luat premiul special al juriului. Mersesem la Festivalul Naţional al Filmului. Atunci, rectorul Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti m-a convins că trebuie să devin student. M-am ambiţionat, fiind mereu în competiţie cu mine însumi“, a mai zis Viorel.

S-a transferat la Câmpina, la Muzeul Petrolului, pentru a fi aproape de Bucureşti la admitere.Chiar şi aşa, băcăuanul premiat pentru filmele sale n-a intrat la facultate. „Eram recunoscut pe plan naţional, însă erau sute de candidaţi la doar  şase locuri . A fost neşansa mea“, adaugă el.

A continuat să facă filme alături de o trupă de animaţie cu care a câştigat premiul pentru cel mai bun eseu de animaţie la festivalul naţional al genului. Nu a renunţat la concursurile de fotografie. „În 1993 m-am întors în Bacău, unde am lucrat ca grafician la o tipografie, ulterior mi-am deschis propria firmă pe care am închis-o. De atunci, sunt şi fotograful teatrului, deşi noi colaboram încă din 1989“, a încheiat moineşteanul. 

Profil
Născut. 6 aprilie 1952, Moineşti, Bacău.
Studii. A absolvit Liceul din Moineşti.
Familie. Este căsătorit şi are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Cum e să fotografiezi actori?
Cu ajutorul obiectivului, eu încerc să fac interpretări ale scenelor şi să pun în valoare personajele evidenţiind caracterele lor. Sunt pasionat şi de realizarea afişelor de teatru. Eu am fost cel care m-am ocupat de afişul Festivalului Gala Star la ultimele cinci ediţii.  Prin fotografia reprezentativă încerc de fiecare dată să transmit un mesaj.
Ce planuri de viitor ai?
Vreau să plec în Franţa cât de curând şi să-mi fac acolo o carieră artistică. Acolo este o mişcare fotografică bine pusă la punct, sunt 12 academii unde se studiază această artă. O să-mi iau după mine o valiză şi un pachet de cărţi, atât cât am avut când am venit în Bacău.

Ce-i place
Viorel este pasionat de filme pe care le urmăreşte ori de câte ori are puţin timp liber. De asemenea, iubeşte bucătăria franceză.

Ce nu-i place
Viorel Cojan urăşte tot ce se poate numi kitsch. Nu bea niciodată cafea cu zahăr. De asemenea, nu suportă oamenii lipsiţi de caracter şi politica.