Bacău: Portret/ Alexandra Paşcu îşi petrece adolescenţa pe scenele din ţară

A primit anul acesta premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal la Festivalul naţional „Teatru Fest“ de la Cluj.

Toată viaţa ei s-a învârtit în jurul scenei. Cu tatăl regizor tehnic la Teatrul „Bacovia“, Alexandra a crescut şi locuit în teatru timp de cinci ani. Actorii îi erau vecini, iar repetiţiile la piesele lor aveau cu siguranţă un spectator permanent. „Îmi plăcea la nebunie să petrec timpul în sala de spectacol şi să urmăresc actorii. Am crescut printre ei, am văzut cum se pune o piesă în scenă. Din acest punct de vedere, am avut o copilărie frumoasă“, ne-a spus ea.

A urcat pe scenă prima dată la 7 ani, când a primit un rol în piesa „Motanul încălţat“. A urmat o pauză de aproape zece ani, iar în 2009, la 16 ani, adolescenta s-a înscris în trupa de teatru „Prospero’s Group“ de la Palatul Copiilor. „M-am întâlnit cu domnul regizor Gheorghe Balint. Îl ştiam de când eram mică şi mi-a propus să merg într-o zi la repetiţie. De atunci am rămas în trupă şi petrec mult timp pe scenă“, a mai spus tânăra care şi-a dat seama că actoria i se potriveşte.

Cel mai important premiu

Orele petrecute la repetiţii i-au adus în acest an succesul dorit. Împreună cu trupa a participat la finele verii la Festivalul Naţional de Teatru de la Băişoara, din judeţul Cluj Napoca, şi a primit premiul de cea mai bună actriţă. „Am jucat în piesa «Sandwich cu pui» de Matei Vişniec, în rolul principal. Este cel mai important premiu de până acum“, a mai spus adolescenta.

Trupa de teatru i-a adus multe satisfacţii şi îşi doreşte să rămână în această lume boemă, în care oamenii sunt apreciaţi la adevărata lor valoare. „Ştiu că meseria de actor nu e bănoasă, dar important este că faci ceea ce-ţi place. Părinţii mă susţin, însă îmi sugerează să fac şi altceva pe lângă actorie. Mi-ar surâde ceva în comunicare“, a conchis tânăra actriţă.

întrebări şi răspunsuri
Ce simţi atunci când eşti pe scenă?
Pentru mine teatrul este singurul lucru pe care îl fac cu plăcere la orice oră. Aş putea să vizionez zile întregi piese de teatru. Nu contează cât de obosită sunt. Când joc nu mai am nimic. E ca o energie pe care o simt în suflet şi care mă îndrumă până la sfârşitul piesei.
Cât timp dedici pentru repetiţii?
Cu cât repet mai mult, cu atât îmi pot intra mai bine în personaj şi pot să-l modelez în aşa fel încât să iasă totul natural. Nici şcoala nu o neglijez pentru că sunt conştientă că am nevoie şi de carte. Încerc să prind cât mai mult din clasă.

Profil
născută. 12 august 1993, Bacău.
studii. Este elevă în clasa a XI-a, Colegiul „Vasile Alecsandri“, Bacău.
familie. Este singură la părinţi.