Bacău: PORTRET/ Mihai Bejanariu: „Lucrările mele sunt originale“

Băcăuanul este unul dintre cei mai valoroşi sculptori din judeţ. Şcolit la Iaşi şi la Bucureşti, lucrările sale sunt aşezate la loc de cinste în Parcul Cancicov.

Spune că s-a format ca sculptor încă de la vârsta de 11 ani când, dintr-o joacă, aducea în spatele casei unde a copilărit humă, pe care o modela în fel şi chip.

„Ştiam ce lut să caut pentru că urmam cursurile Şcolii Elementare de Artă din Bacău, iar profesoara mea, Elvira Enea, o pictoriţă cunoscută şi foarte apreciată în oraş, m-a învăţat micile secrete ale modelajului“, îşi aminteşte artistul.

Profesori de excepţie

În familie, cu excepţia unchiului său, care lucra la un atelier de lemnărie, nimeni n-a avut înclinaţie spre artă. „Era singurul din sat care ştia să cioplească lemnul în toate felurile. Făcea de la butoaie până la căruţe. De la el am furat meserie, iar mama mi-a încurajat pasiunea. Tatăl meu mi-a insuflat dragostea faţă de Dumnezeu, lucru care s-a reflectat mai târziu şi în lucrările mele“, a mai spus Mihai. Şi -a dezvoltat pasiunea şi prin intermediul cursurilor pe care le-a terminat la Liceul de Artă din Iaşi.

„Am avut mereu noroc de profesori extraordinari. N-am să-i uit niciodată pe sculptorii Ioan Buzdugan şi Iftimie Bârlădeanu care m-au învăţat tehnici şi care mi-au fost alături. Tot în liceu am învăţat pictura şi grafica. Am avut mereu zece pe linie“, a mai explicat el. Talentul său a fost imediat remarcat de profesori şi critici de artă care l-au lăudat la fiecare expoziţie unde a adus lucrări. „Toate formele de artă mi-au plăcut, dar m-am încăpăţânat să fac sculptură. Mi-au plăcut volumul şi formele. Am realizat în liceu bustul lui Ibrăileanu, lucrare care a rămas acolo mulţi ani“, a mai adăugat băcăuanul.
Înainte de a da cu dalta în lemn, sculptorului îi place să se documenteze foarte bine în legătură cu viaţa celui pe care urmează să-l imortalizeze. „Acest lucru a fost remarcat de profesorii mei în ambele facultăţi pe care le-am urmat la Iaşi şi la Bucureşti. Ceea ce ştiu astăzi am învăţat în atelierul lui Gheorghiţă şi Geta Caragiu. Ambii sculptori m-au ajutat să-mi fac un stil al meu, să descopăr cum să fiu original“, a mai spus artistul.

O viaţă în atelier

După ce a terminat studiile, Mihai Bejanariu a petrecut sute de ore în atelier. A realizat busturi care pot fi admirate şi astăzi în Parcul Cancicov, dar şi în faţa unităţilor de învăţământ. „I-am sculptat pe Ion Ghica, pe Ion Creangă, Ferdinand, Miron Costin, Mircea Cancicov şi Alexandru cel Bun. Busturile lor pot fi admirate în Bacău“, a mai zis băcăuanul, convins că viaţa lui e în atelier.

Profil

Născut: 4 aprilie 1950, Bacău.
Studii: A absolvit Universitatea de Arte din Iaşi şi pe cea din Bucureşti.
Familie: Este căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri

Este meseria de artist o slujbă bănoasă?
Din păcate nu este. Materialele pe care noi le folosim sunt foarte scumpe şi, prin urmare, lucrările nu sunt ieftine, iar lumea nu le solicită decât foarte rar. Eu îmi câştig existenţa în principal ca profesor şi sunt mândru că eu am predat copiilor care au ajuns de-a lungul timpului nume mari în branşă.

Sunteţi membru într-o grupare artistică?
Da, fac parte din gruparea de artişti RomaniArt. Expun lucrări alături de Ioan şi Nataşa Lăzureanu, Gheorghe şi Dani Zărnescu, Mihai Chiuaru şi, mai nou, alături de Mircea Bujor. Am participat la zeci de expoziţii de grup, dar şi personale.

Ce-i place
Mihai adoră să picteze. Şi asta pentru că iubeşte, în general, artele vizuale. Îi place să construiască case şi să citească foarte mult. Nu de puţine ori cărţile au fost pentru artist un adevărat refugiu.De asemenea, ascultă mereu cu plăcere muzică simfonică şi populară. O îndrăgeşte în special pe Maria Tănase.

Ce nu-i place
Artistul îi urăşte pe oamenii răi şi perfizi, care pierd timpul cu bârfa în loc să facă ceva util. Nu mănâncă niciodată măsline şi nu suportă cerşetorii care vor totul fără muncă.