Bacău: Ionuţ Smerea - Şi-a împărţit viaţa între două sporturi (PORTRET)

A câştigat zeci de medalii naţionale şi internaţionale la judo, iar la unifight a cucerit titlul de vicecampion mondial.

A intrat prima dată într-o sală de sport când avea 10 ani, când părinţii s-au decis să-i găsească o ocupaţie ca să-şi consume energia. A ales să facă judo pentru că voia să practice un sport care se pretează mai mult băieţilor.

Recunoaşte că la început a luat totul în joacă şi nu şi-a imaginat nicio clipă că va face performanţă. După cinci ani de pregătire, a cucerit bronzul pe echipe la Campionatele Naţionale de Judo pentru juniori şi, două luni mai târziu, a luat argintul la individual la aceeaşi competiţie. „Când am obţinut prima medalie aveam 14 ani, iar adversarii mei aveau 18 sau 19 ani“, spune sportivul.

S-a retras din judo în 2005
În 2001 a fost selectat în Centrul Olimpic de la Oradea. După ce a participat la competiţii naţionale şi internaţionale cu lotul olimpic a venit şi prima lovitură din cariera de sportiv. La Cupa Mondială de Judo, din 2001, de la Budapesta, şi-a zdrobit cotul şi, pentru o clipă, a crezut că viaţa lui de sportiv avea să ia sfârşit. A avut nevoie de intervenţii chirurgicale. Nu s-a lăsat învins şi, în 2002, a ajuns Campion Naţional la Juniori I.

Au urmat apoi o serie de succese la balcaniade, campionate naţionale, iar în 2005 a decis să pună capăt carierei de sportiv de performanţă. În 2008 a călcat din nou într-o sală de sport pentru a face mişcare de întreţinere. „În 2009, antrenorul de judo Mihai Gosav mi-a propus să particip la Campionatele Mondiale de Unifight. Nu am stat pe gânduri şi am acceptat“, îşi aminteşte Ionuţ. Chiar dacă la început nu ştia nimic din tainele unifight-ului, în două luni s-a pus la punct cu tehnica, iar perseverenţa sa i-a fost răsplătită cu titlul de vicecampion mondial la unifight.

Întrebări şi răspunsuri
Crezi că merită să mai faci sport de performanţă?
E foarte greu. Performanţa în sport nu este plătită la justa ei valoare. Poate doar fotbaliştii mai sunt remuneraţi pentru efortul depus. Celelalte sporturi sunt vitregite. Dar, dacă ar fi să mă întorc în timp, aş alege acelaşi drum.
Ce are unifight-ul în comun cu judo?
Forţa, lupta, determinarea şi concentrarea. La început mi s-a părut greu acest sport. Nu ştiam să trag cu pistolul şi nici să arunc la ţintă cu un cuţit. Când am devenit vicecampion mondial am învăţat să arunc la ţintă cu două zile înainte de concurs. Norocul meu a fost că am prins repede tainele acestui sport.

Profil
Născut. 31 mai 1985, la Bacău.
Studii. Liceul cu Program Sportiv din Bacău.
Familie. Este necăsătorit şi are o soră mai mică.