Bacău: Florin Zăncescu - Teatrul de revistă este viaţa lui (PORTRET)

Băcăuanul l-a avut ca profesor pe Dem Rădulescu, de la care a învăţat să respecte teatrul şi spectatorii. A jucat alături de Doru Octavian Dumitru.

Florin a căpătat „microbul scenei“ în adolescenţă. La 14 ani a jucat în piesa „O oglindă mincinoasă“, care i-a adus şi primul premiu din viaţă. „În clasa a XI-a am obţinut locul întâi pe ţară împreună cu ceilalţi colegi, cu piesa «Siciliana»,de Aurel Baranga. Am fost răsplătiţi cu o vacanţă de o săptămână la Năvodari“, îşi aminteşte actorul. Obişnuit cu aplauzele şi îndrăgostit de teatru, după liceu a dat examen la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.

Dem Rădulescu, un profesor sever
A intrat primul pe listă la teatru, deşi concurenţa a fost una extrem de acerbă, peste 800 de candidaţi pe 12 locuri. „Din comisia de examinare făceau parte nume mari ale scenei româneşti: Marin Moraru, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Amza Pelea. După ce am intrat la teatru am fost repartizat la clasa lui Dem Rădulescu care, ca profesor, era destul de sever“, povesteşte Zăncescu.

Visul său a fost însă acela ca, după terminarea facultăţii, să ajungă actor la un teatru de revistă. Îşi dorea să urce pe scena Teatrului „Fantasio“ din Constanţa pentru că acolo simţea că-şi poate realiza visul. Nu i s-a îndeplinit dorinţa întrucât, imediat după absolvire, a ajuns pe scena teatrului din Botoşani unde, timp de trei ani, a fost actor stagiar. S-a întors apoi acasă, în Bacău unde, timp de zece ani, a jucat pe scena Teatrului Municipal „George Bacovia“. Norocul i s-a schimbat în 1993.

A ridicat în picioare Sala Palatului
Atunci a obţinut în cele din urmă transferul la „Fantasio“. În acelaşi an a fost solicitat să prezinte festivalul de muzică uşoară „Mamaia“ pentru că Octavian Ursulescu, prezentatorul consacrat al festivalului, nu era disponibil. Timp de opt ani, a jucat pe scena Teatrului „Fantasio“ ceea ce-şi dorise toată viaţa: roluri care să-i facă pe oameni să râdă.

Vârful de carieră l-a atins când comicul Doru Octavian Dumitru i-a propus să apară alături de el în spectacole. „Doru mă ştia de la Bacău. Mi-a spus că are nevoie de mine şi am acceptat. Am avut, timp de doi ani, opt spectacole la Sala Palatului în Bucureşti şi, de fiecare dată, erau câte 5.000 de spectatori. Este ceva unic. Cu Teatrul Dramatic nu am reuşit să adun atâţia oameni la un singur spectacol în 30 de ani de carieră“, îşi aminteşte Florin Zăncescu.

Profil
Născut. 12 iulie 1956, la Comăneşti, în judeţul Bacău.
Studii. Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, promoţia 1981.
Familie. Divorţat, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
De un an nu mai apăreţi pe scenă. De ce?
Am renunţat la Teatrul „Fantasio“pentru că s-a desfiinţat. În 2001 am dat concurs şi am devenit director al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale din Bacău. Am mai jucat pe scena Teatrului „Bacovia“, prin cumul de funcţii, câţiva ani. Când legea nu mi-a mai permis, a trebuit să renunţ. 
Care este cel mai important lucru pe care l-aţi învăţat de la Dem Rădulescu?
Era un profesor foarte dur, care mi-a explicat că tot ceea ce se joacă pe scenă trebuie justificat. Spectatorii trebuie să înţeleagă de ce te miri, de ce spui un lucru şi nu spui altceva. Totul trebuie să aibă o logică.

Ce-i place
În afară de scenă şi aplauzele spectatorilor, Florin mai are o mare pasiune: este un împătimit al sportului-rege. Are o mică dilemă, pentru că nu s-a hotărât cu ce echipă să ţină. În campionatul intern preferinţele lui sunt clare. Este fan al echipei Dinamo Bucureşti.

Ce nu-i place
Nu-i plac oamenii impostori. Nu poate să suporte gândul că în ţară au apărut foarte multe facultăţi care fac specialişti pe bandă rulantă, iar profesionalismul este dat uitării. Nu-i plac oamenii mincinoşi pentru că se simte derutat de spusele lor.