PORTRET: Ioan Ciuliac, pasionat de chimia vieţii are la activ peste 400 de drumeții

Şi-a început activitatea la Combinatul Victoria şi stabilirea la poalele Făgăraşului i-a deschis apetitul pentru drumeţii. După ce şi-a finalizat studiile universitare la Timişoara, a fost repartizat la combinatul Victoria, unde a profesat 10 ani ca inginer chimist

PROFIL
Născut. 1 iunie 1939, Baja, Ungaria
Studii. Facultatea de chimie industrială din Timişoara
Experienţă. A lucrat la Combinatul Chimic din Arad până la desfiinţare
Familie. Căsătorit, un băiat

„Toată familia eram implicată în activităţile de timp liber şi iubeam natura. Iar apropierea de Făgăraş a fost bine venită”, povesteşte acum inginerul.
Îşi aminteşte că încă din copilărie îl urmărea pe tatăl său, un pasionat al hărţilor şi cartografierilor, cum studia şi aşa a început şi el să studieze hărţi: „Este un fel de moştenire de familie dacă vreţi. Asta mi-a deschis apetitul pentru călătorii de orice fel”.

Făgăraşul, un magnet

Anii petrecuţi la Victoria au fost frumoşi în primul rând din pricina apropierii de munte. „Făceam drumeţii cu familia şi cu prietenii la fiecare sfârşit de săptămână.  Îmi amintesc că de multe ori făceam scurte excursii prin împrejurimi chiar şi după ce ieşeam de la muncă. Vara, terminam programul la trei, trei şi jumătate, şi plecam direct în scurte drumeţii”, povesteşte Ioan Ciuliac.

Mai apoi s-a transferat la Combinatul Chimic din Arad, odată cu deschiderea acestuia. „Şi aici, când am venit, au fost zile de muncă infernale până s-a pus treaba pe picioare. Plecam la muncă dimineaţa şi mai ajungeam acasă după două zile. Singura supapă erau tocmai aceste drumeţii”, spune excursionistul care adaugă că a constatat în acea perioadă că după ce merge prin pădure, sau pe dealuri o oră, două, se limpezeşte. „Nu e uşor să depui atâta efort fizic, dar câştigul psihic e unul extraordinar”, mai spune Ioan Ciuliac.

Drumeţii de weekend

Inginerul arădean care, chiar dacă e pensionar, mai lucrează şi astăzi, are deja la activ circa 450 de drumeţii cu asociaţia „Veniţi cu noi”, completate de nenumărate excursii cu familia sau cu prietenii.
Spune despre pasiunea sa că nu este de fel una costisitoare. „Investiţia în echipament se face o singură dată şi mai apoi, dacă ai grijă de el, îl foloseşti ani în şir. În plus, în acest sistem obţinem reduceri mari la cazare, sau vara mergem cu corturile, iar mâncarea înseamnă autogospodărire, deci vorbim de câteva zeci de lei de persoană pe weekend”, explică pasionatul de drumeţii, care mărturiseşte că în astfel de deplasări este cu mare plăcere şi bucătar.
„Colegii mă ştiu că sunt tot timpul cu ceaunul după mine”, spune râzând Ioan Ciuliac. Recunoaşte însă că asta e valabil doar în excursii, acolo unde mărturiseşte că şi-a făcut încă o familie, mai mare, şi de care îl leagă pasiunea pentru călătorii şi natură.

Întrebări şi răspunsuri
Cât de importantă este organizarea într-o deplasare de weekend  într-un grup mai mare?
Este unul dintre cele mai importante lucruri. Doar aşa se poate să obţii costuri minime, să ai trasee clar stabilite din timp şi să eviţi degringolada sau chiar eventuale situaţii riscante. De multe ori eu ştiu un traseu fără să fi fost vreodată acolo, doar din documentare.

Care sunt zonele dumneavoastră preferate din România?
Îmi plac foarte mult Făgăraşul şi Retezatul. Dar cred că în orice loc există frumuseţe în natură şi fiecare ar trebui să o găsească.

Ce-i place
„În afară de călătoriile în sine, îmi place foarte mult partea de documentare, cititul hărţilor, cercetarea, găsirea de noi trasee”, povesteşte Ioan Ciuliac care adaugă că una dintre bucuriile sale sunt ghidurile de călătorie National Geographic, distribuite cu ziarul Adevărul.

Ce nu-i place
„Trebuie să recunosc, ma deranjează la culme ipocrizia, minciuna, egoismul, neştiinţa, dar şi lăudăroşenia”, vine răspunsul fără ezitare al globtrotterului arădean Ioan Ciuliac.