Daniel Rădoiaş dă tonul muzicii corale la Filarmonica din Arad

Un dirijor bun trebuie să ştie posibilităţile fiecărui instrument sau voce, să poată transforma un interpret slab şi să-l ducă la un nivel superior.

PROFIL
Născut: 19 noiembrie 1976, Ploieşti.
Studii: Facultatea de Muzică (Universitatea Transilvania Braşov)
Experienţă: Este dirijor de 14 ani.

Pasiunea pentru muzică şi pentru ceea ce notele muzicale ajung să transmită publicului l-a făcut pe Daniel Rădoiaş să aleagă acest drum încă din copilărie. „A fost în tradiţia familiei să abordezi muzica. Surorile mele au dat tonul în familie studiind vioară, pian şi canto. La început nu am ştiut că va deveni mai târziu şi profesie”, mărturiseşte Daniel Rădoiaş. Deşi este născut în Ploieşti, Aradul i-a devenit mai mult decât o a doua casă, mai ales că aici a ajuns să-şi transforme pasiunea şi în meserie. A avut susţinere şi din partea părinţilor.
„În liceu visam la o carieră de instrumentist. Dirijatul în schimb a fost pe locul doi. De abia atunci când am pus prima oară mâna pe baghetă am ajuns să cred că asta mă caracterizează”, spune Rădoiaş. Acesta mărturiseşte că sursa sa de inspiraţie, la fel ca în cazul multor dirijori, a fost regretatul Sergiu Celibidache. „Cred că foarte mulţi dirijori, indiferent că sunt tineri sau bătrâni îl au ca sursa de inspiraţie pe maestrul Sergiu Celibidache. În acelaşi timp, perioada de formare mi-a fost influenţată de dirijorii Ludovic Bacs şi Sabin Păuţa”, povesteşte el.

Pasiunea devenită meserie
Dirijatul l-a făcut pe Daniel Rădoiaş să vadă altfel lucrurile în muzică. „Notele pur şi simplu cântate nu reprezintă muzică. E matematică. Trebuie să faci legătura dintre sunete, deoarece ele nu sunt muzică, dar pot deveni”, spune Daniel Rădoiaş. Faptul că a ajuns să dirijeze Corul Academic al Filarmonicii de Stat Arad l-a făcut pe tânărul dirijor să înţeleagă mai bine rolul pe care acesta îl are pe scenă. „Imaginea de ansamblu o are dirijorul deşi rezultatul este al lor, al instrumentiştilor sau coriştilor. Ai nevoie de un anume timp să te acomodezi cu rolul pe care trebuie să-l ai când eşti pe scenă. Pe de cealaltă parte, eu am nevoie de ei, de cor, iar ei de mine pentru a duce la bun sfârşit o repetiţie sau un concert”, mărturiseşte tânărul dirijor.

Atitudine corectă
Recunoaşte că fiecare concert nu se aseamănă cu altul. „Fiecare concert înseamnă următoarea redută pe care trebuie să o cucereşti. Nu avem concerte mai puţin importante. Dacă nu îmi urmăream pasiunea şi nu mă implicam, în momentul de faţă puteam fi un profesor liniştit de muzică în oraşul părinţilor”, spune tânărul dirijor.

Întrebări şi răspunsuri

Când ţi-ai dat seamă că dirijatul ţi se potriveşte?
Prin 1996, în al doilea an de facultate, când am şi înfiinţat un cor de tineret.

Care e contribuţia dirijorului într-un cor sau o orchestră?
E greu de spus cât contribuie fiecare. Cert este că dacă dirijorul greşeşte, greşeşte şi corul.

Care e cea mai mare realizare pe care muzica ţi-a dat-o?
Cea mai importantă este participarea la Festivalul „George Enescu” de anul viitor .

Ce-i place
Îmi place să dirijez. Atunci nu mă gândesc la ceea ce am de făcut. Mă transpun total.

Ce nu-i place
Nu-mi place să treacă pe lângă mine timpul fără să investesc ceva în mine sau în cei din jur.