Valeria Bondor, o viaţă dedicată baschetului

Lumea sportului a atras-o din copilărie. Pe când era elevă la Liceul „Gheorghe Lazăr” din Pecica a cochetat cu voleiul, handbalul sau atletismul.

PROFIL
Născută. 17 mai 1962, Pecica, judeţul Arad
Educaţie. Masterat în Managemenrt şi Impresariat Sportiv.
Familie. Căsătorită.

Făcea parte din echipa de volei a şcolii, când experimentatul antrenor de baschet Constantin Wunsch a „ochit-o” şi i-a propus să vină la antrenamente. „Mai aveam colege care jucau baschet şi, treptat, am făcut şi eu trecerea”, îşi aminteşte Valeria Bondor.
S-a dedicat sută la sută baschetului. Anii de liceu i-a petrecut la Timişoara, intrând în rândurile echipei Universitatea, Poli de mai târziu. În clasa a XI-a, era deja titulară de drept la prima echipă, în tricoul căreia a cunoscut performanţe frumoase, printre colegele de echipă, Magdalena Jerebie sau Csilla Grădinaru. Evoluţiile au ridicat-o rapid şi au propulsat-o în loturile naţionale ale României.
A părăsit oraşul de pe Bega în anul 1988, chemată să pună umărul la consolidarea echipei Constructorul Arad, promovată în prima divizie. Sub comanda lui Mircea Prică, a evoluat alături de Monica Metzger, Diana Ciupe ori Carmen Nastor, ultimele două junioare pe atunci. În 1992 însă, formaţia arădeană s-a confruntat cu grave probleme de ordin financiar şi totul a intrat în impas. Anii de glorie cunoscuţi ai ICIM-ului, echipă renăscută din Constructorul, încă nu erau la rând în Arad.

Satisfacţii, pe „banca suferinţei”
Valeria Bondor se îndrepta spre banca antrenorilor. „Doar baschet am făcut o viaţă”, spune ea. A absolvit cursurile şcolii de antrenori şi a intrat în corpul tehnic al Clubului Sportiv Şcolar Gloria. Acolo a petrecut 13 ani frumoşi. Timp de patru sezoane, a venit cu medalii de la campionatele naţionale. Totul a culminat în 2001, când echipa sa de băieţi a luat titlul naţional.
„Am avut o generaţie deosebită atunci, cu Andrei  Mandache, Zsolt Vakarcs sau Radu Ardelean”, rememorează Valeria Bondor, rămasă cu un mare regret. Cei doi copii ai ei i-au moştenit pasiunea pentru baschet, însă Aradul a căzut la nivel de seniori.

A ales propriul drum
În urmă cu câţiva ani, a plecat pe cont propriu şi a pus bazele clubului Valbon. „Veşnic întâmpinam discuţii când venea vorba de selecţii. Eram nevoită să refuz mulţi copii, din diverse motive. Şi atunci am căutat altă modalitate, să poată practica baschetul, chiar dacă au cu 5 centimetri mai puţin decât standardul”, a punctat arădeanca, motivată de încă un aspect. Şi-a dorit să poată lucra cu tinerii şi în perioada vacanţelor şcolare. Prima satisfacţie majoră a venit anul trecut. Echipa de fete sub 10 ani a cucerit medalia de argint la campionatul organizat de Federaţia Română de Baschet.

Întrebări şi răspunsuri

De ce ar trebui să aleagă un copil baschetul?
În primul rând pentru că se dezvoltă armonios. Plus că alte sporturi folosesc baschetul ca şi sport complementar. Dezvoltă trenul superior şi cel inferior, gândirea, mai ales că nu e un sport dur, ci unul elegant.

E greu pentru un club să supravieţuiască?
Valbon a împlinit, în 2010, şapte ani. Pot spune că am supravieţuit eroic, în vremuri tulburi.

Ce-i place
E pasionată de baschet şi e dedicată tinerilor pe care vrea să-i ducă spre performanţă. „Îmi place, în primul rând, să lucrez cu copiii”, mărturiseşte Valeria Bondor. Apoi, clubul pe care-l conduce a acaparat-o: „Nu că n-aş fi avut satisfacţii şi înainte, dar ce fac acum e altceva”.

Ce nu-i place
Îndepărtarea oamenilor şi, în special a tinerilor, de arenele sportive. „Lumea nu înţelege că avem nevoie de sport. Nu neapărat de performanţă. Mă bucur că unii au început să perceapă gravitatea problemei şi încep să vină la baschet, volei, înot”, a spus Valeria Bondor.