Tânărul Eduard Cristian Trifa s-a născut cu actoria în sânge

Tânărul este elev în clasa a IX-a la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi“, specializarea teatru, şi susţine că pasiunea e cumva moştenită, de la o familie „artistică”.

PROFIL
Născut. 5 octombrie 1994, Arad
Studii. Este elev în clasa a IX-a la specializarea teatru la Liceul De artăSabin Drăgoi
Experienţă. De un an face teatru

A ajuns să descopere şi să iubească teatru de unul singur, dar recunoaşte că latura artistică a existenţei sale e moştenită.
„Toată familia mea e ... artistică. Sora mea e la arhitectură, mama desenează senzaţional, iar bunicul scrie. Aşa că e cumva o moştenire de familie”, povesteşte tânărul.
Totuşi primul său contact cu lumea teatrului a fost intermediat de mama sa care îi ducea la spectacole, atât pe el cât, şi pe sora sa.
Mai apoi, a decis că îi place această lume şi s-a decis să o urmărească îndeaproape, aşa că nu a mai ratat niciun spectacol, fie el de teatru clasic, fie underground sau piese neconvenţionale. „O lungă perioadă de timp, banii mei de buzunar au mers pe abonamnete şi pe bilete la teatru”, mărturiseşte adolescentul.
Eduard Cristian Trifa mai povesteşte că a preferat întotdeauna să vadă o piesă de teatru decât un film. „E mai viu, mai adevărat”, explică el.

A acceptat „Motănelul“
La vremea la care a absolvit clasa a VIII-a, decizia era deja luată, aşa că a dat admitere la Liceul de Artă „Sabin Drăgoi” şi a intrat fără probleme la specializarea  teatru.
După doar primul semestru de şcoală, a venit şi primul său rol, unul cu adevărat provocator şi important.  „Regizorul de la opereta-feerie «Scufiţa Roşie» ne este profesor şi m-a întrebat dacă sunt interesat de rolul motănelului. Evident că am fost”, spune zâmbind tânărul.
Aşa a început aventura sa, care a necesitat foarte multă muncă şi efort, aşa după cum singur mărturiseşte. „Nici nu mai ştiu cât am munict pentru acest rol pe care îl am în ambele variante de distribuţie. E extrem de solicitant pentru mine şi psihic, dar şi fizic. Febra musculară a devenit a doua mea natură”,  glumeşte Eduard Cristian Trifa, adăugând pe un ton mai serios că munca depusă nu prea poate fi cuantificată.
Unul dintre cele mai grele lucruri pentru el a fost prima apariţie în public, care recunoaşte că l-a emoţionat la maximum.
„Nu e niciodată simplu să urci pe scenă. La prima reprezentaţie nu am crezut că mă voi putea mişca, dar am făcut-o şi mă bucur şi de această şansă, de a mă obişnui încet-încet cu publicul şi cu emoţiile aferente”, povesteşte Eduard.
Peste câţiva ani se vede terminând facultatea de teatru din Cluj, cu specializarea actorie, şi cu o mulţime de vise de îndeplinit în acest plan.

Întrebări şi răspunsuri

Care este autorul tău preferat?
Fără îndoială, Chuck Palahniuk, adică Charles Michael, un autor american. Chiar pot să spun că îl iau cu mine tot timpul, îl am în geantă chiar acum.

Care sunt piesele favorite, care te-au marcat?
Mi-a plăcut foarte mult Metamorfoza pusă în scenă la Arad, dar şi Tartuffe. Rolurile principale din
cele două piese m-au cucerit pur şi simplu. Mi-a mai plăcut foarte mult o piesă pe care am văzut-o la Festivalul Underground, interpretată de cinci membri ai companiei lui Dan Puric. Mai am însă multe de descoperit din acest punct de vedere, sunt sigur.

Ce-i place
„Cânt puţin la chitară şi îmi place foarte mult acest lucru”, povesteşte Eduard Cristian Trifa şi adaugă că şi-a făcut un scop din a învăţa singur să cânte la acest instrument. Mai recunoaşte şi că nu poate trăi fără muzică.

Ce nu-i place
„Ipocrizia şi bârfa”, spune, fără să ezite, Eduard Cristian Trifa. „Acestea sunt lucrurile care mă deranjează cel mai tare, iar mai apoi oamenii care pun etichete fără să încerce să înţeleagă ce se întâmplă. Şi inculţii”, spune tânărul.