Cărămidăria din Arad îşi trăieşte ultimele zile

Daniel s-a jucat în praf, pentru că nu a mai plouat de mult timp

Familiile de ţigani aşteaptă buldozerele care vin să le demoleze cocioabele. Rromii din zona Cărămidăriei trăiesc fără apă, curent şi căldură. Sunt aproape o sută de ţigani, adunaţi într-un număr greu de stabilit de familii.

Sunt aproape o sută de ţigani, adunaţi într-un număr greu de stabilit de familii. Trăiesc cu toţii într-o sărăcie lucie, în condiţii mizere, strânşi într-o zonă pentru care autorităţile au stabilit o nouă destinaţie.

În curând, în Cărămidărie vor intra buldozerele pentru a amenaja cea mai nouă pistă de canotaj din ţară. Vieţile locuitorilor din cocioabe se vor schimba radical. Lucrurile sunt simple pentru comunitatea de ţigani. Ocupă ilegal acest teren şi demolarea se poate produce fără prea multe discuţii. Posibilitatea de a rămâne nu există. pentru că pista de canotaj va înghiţi toate gospodăriile, spun reprezentanţii Primăriei Arad.

Călătorie în timp

Călătorul ajuns intenţionat sau întâmplător în Cărămidărie poate spune că a coborât în timp cel puţin 300 de ani. Nu va da peste nimic din ceea ce defineşte acum civilizaţia. Oamenii nu au apă, canalizare, curent electric şi nici încălzire. Zilnic adulţii din familiile de rromi pornesc prin împrejurimi pentru a vedea de unde mai pot obţine câţiva lei pentru a putea cumpăra o bucată de pâine. După ora 9 dimineaţa, în ,,cartierul” de cocioabe şi barăci găseşti pruncii jucându-se în noroiul sau praful din stradă, în funcţie de capriciile vremii.

Alături de cei mici dai peste câte un bătrân şi peste nelipsiţii câini vagabonzi. Cu toţii au în minte acelaşi lucru: foamea. Să poţi să mănânci ceva este provocarea fiecărei zile pentru oameni şi animale. ,,Mama e plecată să găsească mâncare”, spune Laura, una dintre copilele ce se juca în faţa casei. La câţiva metri am zărit şi două persoane cu bidoane în mână. Mergeau după apă.

Apă, fier şi şapte guri care cer mâncare

,,Nu avem apă, mergem să luăm de la un izvor din zonă, măcar de băut să fie”, a spus Ana Stancu. Mai sunt întârziaţii, porniţi ultimii în căutarea fierului vechi, una dintre sursele de venit ale ţiganilor din Cărămidărie. Întârziatul întâlnit de noi este un bărbat între două vârste, care spune că aşa face rost de bani pentru mâncarea copiilor lui. Şapte la număr!

,,Pe zi reuşim să facem 10-15 lei, dar lucrăm mult şi avem multe guri de hrănit. Acum mă duc la muncă, am luat cu mine un pic de pâine şi un pic de dulceaţă, că altceva nu am. Îmi vine să plâng când mă gândesc că am putea ajunge în stradă. Vreau să îmi depun dosarul pentru ajutor social, dar am cartea de muncă pe la Baia Mare şi nu mă pot duce după ea. E vai de noi”, spune Alexandru Varga. Are şapte prunci acasă şi nouă guri de hrănit în fiecare zi.  

Nu ştiu nimic oficial

Oamenii nu au fost anunţaţi oficial că nu vor mai avea acoperiş deasupra capului. Unii au aflat pe cont propriu şi au plecat. Există şi norocoşi printre ei. Sunt cei care au reuşit să primească o locuinţă socială în cartierul Sânnicolaul Mic. Cei care au rămas trăiesc ultimele zile în Cărămidăria care se va transforma în cel mai modern complex de canotaj.