Lucia Florescu o percuţionistă desăvârşită

Instrumentele de percuţie au reprezentat marea dragoste a Luciei. Povestea pasiunii începe încă din copilărie, când părinţii au realizat că talentul său trebuie să se şi materializeze.

„Fiind născută la ţară, toată lumea m-a impulsionat să continui pe plan artistic, mai ales că în şcoală eram foarte activă la serbări. Am avut şi norocul şi şansa să avem o profesoară care s-a ocupat de noi foarte mult. Pe de cealaltă parte, mama avea ureche muzicală, dar nu a făcut carieră din aşa ceva. Cu toate acestea, au insistat să urmez acest drum tocmai pentru că aveam înclinaţii artistice de mică”, mărturiseşte artista.

„Totul depinde de cât de mult te implici”

După şcoala primară, impactul pe care concertele Filarmonicii din Timişoara l-au avut asupra Luciei a reuşit să-i deschidă noi orizonturi. „Am trecut prin toate etapele de formare a unui instrumentist. Frecventam Filarmonica din Timişoara ori de câte ori erau concerte. Eram fascinată de instrumentiştii de acolo. Ba chiar mai mult de atât, mi se părea că am în faţă nişte vedete şi nu îndrăzneam să cred că voi avea această şansă”, povesteşte Lucia Florescu.

Cu toate acestea, spiritul concurenţei între elevi a făcut-o pe artistă să îşi dorească mult mai mult. „Am învăţat foarte mult unul de la celălalt, deoarece exista un simţ al concurenţei între noi. La un moment dat ne era ruşine dacă ziua trecea iar noi nu apucam să studiem. De foarte mici am învăţat că studiul la un instrument era echivalentul antrenamentului la sportivi. Dacă nu studiai tot timpul, pierdeai din îndemânare. Foarte mult depinde de cât vrei să te implici, de cât de mult îţi place ceea ce faci”, spune percuţionista.

Îndrăgostită de muzica clasică rusească

 Anii ’90 au însemnat un adevărat „boom” pentru instrumentiştii români. „După 1990 a fost o deschidere fantastică a orizonturilor instrumentiştilor. Am avut astfel şansa să mă perfecţionez, deşi noi învăţasem după modelul şcolii clasice ruseşti, foarte bună pentru orchestră. Îmi plac foarte mult compozitorii ruşi, pentru forţa, tensiunea şi dinamismul pe care îl transmit. În acelaşi timp, după 30 de ani, am început să-l iubesc pe Mozart aşa cum merită”, spune Lucia Florescu.
Lucia Florescu ştie secretul unui instrumentist desăvârşit. „Ca să reuşesc să mă perfecţionez, am cântat foarte multă muzică contemporană. Un percuţionist, ca să realizeze mai mult, nu trebuie să se plafoneze doar la ceea ce partitura îi oferă. Trebuie să facă şi muzică de cameră”, mărturiseşte percuţionista.

Întrebări şi răspunsuri
Cât de mult înseamnă să faci parte dintr-o orchestră a Filarmonicii?
Să reuşeşti să-ţi transformi pasiunea şi în job, eu consider că viaţa te răsfaţă. Şansa mea a fost dulcea bomboană roz a vieţii.

Aveţi regrete?
Nu cred. Sigur, am fost şi sunt şi eu nemulţumită câteodată pentru că ştiu că aş putea mai mult, dar nu mi-a părut rău niciodată că am ales acest drum.

Ce-i place
„Îmi place să citesc. Mi-ar plăcea să am rezervat mai mult timp liber pentru a putea citi”.

Ce nu-i place
„Nu-mi place când văd că există atât de mult dispreţ între noi, între oameni”.

Profil
Născută. 13 martie 1965, Caraş-Severin.
Studii. Academia de Muzică „Ciprian Porumbescu” Bucureşti.
Experienţă De 22 de ani pe scena Filarmonicii.
Familie. Căsătorită.