Arad: Viorica Hărdău este ţesătoare de o viaţă

Viorica s-a născut într-o familie de la care a învăţat treburile casei, dar şi cum să manevreze un război de ţesut, toate până la vârsta de şapte ani.

I-a plăcut munca de mică şi nu s-a ferit nicio clipă de ea. A învăţat de la bunica şi mama ei că cel mai important lucru în viaţă este gospodăria şi să poţi să te descurci în orice situaţie. Să pui suflet în tot ceea ce faci. „E important să punem şi dragoste în absolut orice facem. Numai aşa putem reuşi în viaţă. Mie mi-a plăcut să fac orice. Nu m-am plâns de greu niciodată, cu toate că încă de la vârsta de şapte ani ştiam să hrănesc singură animalele, să gătesc, să fac curat prin curte şi chiar să cos la război”, a mărturisit Viorica.

Moştenire din străbuni

Secretul ţesutului la război l-a învăţat de la bunica iar mai apoi de mama ei. În familia din care provine s-a moştenit această tradiţie de la o generaţie la alta. Viorica ţese la război de mică, iar acum, la frumoasa vârstă de 57 de ani se poate mândri cu sutele de costume populare care au ieşit din mâinile ei. Nu şi-a dorit niciodată să facă o afacere din această tradiţie, de aceea Viorica ne-a mărturisit: „Nu m-am gândit nici eu, nici familia mea că trebuie să învăţăm să coasem costume populare la război doar de dragul banilor. Ci, pur şi simplu din plăcere. Nu am făcut costume la comandă, ci doar pentru rude, cunoştinţe şi prieteni şi fără bani”, spune ţesătoarea.

Viorica s-a născut, a copilărit în comuna Şicula, unde şi astăzi locuieşte alături de soţul şi copiii ei. Aici, ţesutul la război este o îndeletnicire care nu are voie să lipsească din nicio familie de buni gospodari.

A cusut sute de modele de costume
Toate femeile ştiu să facă un costum popular, specific zonei Aradului. Modelele însă sunt multe iar combinaţia de culori face ca fiecare costum în parte să fie diferit. „Am sute de costume acasă, nu le ţin o evidenţă strictă. Toate sunt specificei zonei de unde provin, însă prin combinaţia de lână şi culoare, ale mele sunt unice”, spune râzând Viorica.

Războiul la care lucrează atât ea cât şi fiicele ei e moştenit din generaţie în generaţie. Cu toate că are peste 100 de ani, Viorica spune că face treabă bună cu el. „E foarte vechi războiul la care lucrez însă ne descurcăm de minune cu el. Cred că alte zece generaţii pe puţin vor mai putea lucra la el dacă îl păstrăm cu grijă”, a adăugat ţesătoarea. Viorica lucrează la un costum popular şi o lună de zile. Toate porturile ieşite din mâinile ei sunt purtate cu drag de fetele din familie, de vecine, rude şi prietene.

Întrebări şi răspunsuri

Vi s-a întâmplat vreodată să primiţi o comandă de la o interpretă de muzică populară? 
Ba da. Însă toate aceste comenzi le-am plasat soacrei mele. Ea lucrează modele special pentru cântăreţi. Eu cos la război din simplă pasiune şi să transmit tradiţia mai departe.

Credeţi că peste 100 de ani se va mai păstra tradiţia ţesutului la război, în România?
Eu zic că da. Şi eu am învăţat de la bunica, mama, apoi soacra mi-a mai arătat câte ceva. În prezent eu le-am învăţat pe fiicele mele, iar mai apoi sper ca şi pe nepoate.

Ce-i place

Absolut orice în viaţă. Îi plac animalele foarte mult, să muncească prin gospodărie, să facă tot ce poate pentru familia ei şi să-şi petreacă cât mai mult timp alături de soţ şi copii.

Ce nu-i place
Atunci când i se ascund anumite lucruri şi persoanele care nu au curaj să fie sincere. „Îmi dau seama imediat după faţa unui om dacă mă minte sau nu. Îmi place să mi se spună totul în faţă, fără ascunzişuri. Minciuna are picioare scurte”, a încheiat Viorica.