PORTRET: Tomi Daşchievici face arte marţiale de 20 de ani

Arădeanul face karate în Germania şi în România, încercând să ia ce e mai bun din cele două şcoli.

A început karate-ul înainte de anul 1989, alături de Teo Răduţ şi Cristian Negrilă, în localitatea arădeană Şagu. Pe-atunci însă, artele marţiale erau interzise în România. Autorităţile comuniste le asociaseră cu „manifestările huliganice”, conform limbajului vremurilor. Cei care aveau curajul să încerce erau nevoiţi să-şi ia măsuri de precauţie maximă.

„Prea mult nu se putea vorbi, satul era mic”, şi-a amintit Tomi. După Revoluţie, când totul a intrat în normalitate, şi-au făcut propriul club. De-atunci, s-a dedicat karate-ului. Anii au trecut, aducându-i satisfacţii frumoase. „Îmi amintesc că, la Timişoara, am ajuns într-o finală chiar cu Teo Răduţ. Situaţia era inedită, dar antrenorul nostru ne-a spus să facem ce credem că e mai bine. A câştigat Teo”, a povestit Tomi.

Paşii vieţii l-au purtat apoi în Germania, unde a avut şansa să-l cunoască pe Wolfgang Joos-Held, creatorul stilului Goday-Ryu. S-a apropiat de marele maestru, devenindu-i, în timp, unul dintre principalele ajutoare. Şi-a  perfecţionat execuţiile, iar modul în care a ştiut să-şi arate valoarea şi respectul în sala de antrenament i-a cucerit pe nemţi. „Concurenţa e mare acolo. Sunt deosebiri faţă de ce se întâmplă la noi. Dacă faci un antrenament mai dur, interesul lor scade. Noi, cei din Răsărit, suntem crescuţi altfel, suntem obişnuiţi cu presiunea, şi în sport, şi în viaţa de zi cu zi”, a explicat Tomi, posesor al centurii negre cu gradul 4 Dan atât în stilul Shotokan, cât şi în stilul Goday-Ryu.

Pe propriul drum

A observat că, în Germania, karate-ul e extrem de popular. Pe lângă seminariile organizate de practicanţii diverselor stiluri, a fost invitat de diverse firme să susţină demonstraţii. A găsit un public foarte pretenţios, dornic să vadă spectacol. „Sunt cei care înţeleg exact ce înseamnă artele marţiale, dar sunt şi cei care îşi doresc să vadă spectacol şi eleganţă”, a arătat arădeanul. Pe lângă exerciţii de kata şi kumite, a susţinut şi demonstraţii de spart ţigle şi cărămizi, mult gustate de audienţă.

Anul viitor, se gândeşte să-şi deschidă în Germania propria şcoală de karate. Speră să depăşească marea criză financiară. „Când sunt bani, şi şcolile merg bine. Când nu, nu merge nimic, în niciun domeniu”, a apreciat arădeanul.

Întrebări şi răspunsuri

Se poate face o paralelă între condiţiile din Germania şi cele de la noi?
La condiţiile pe care le au, ar trebui să fie 10 locuri mai sus. Pe vremuri, eu, din primul salariu, mi-am cumpărat un kimonou „Kamikaze”. Am pus un salariu întreg acolo. Ei se gândesc la unul mai ieftin, iar sala să fie curată, să nu se murdărească. Poate de asta suntem mai buni. Suntem „ţărani”, luptăm „ca la ţară”.

E popular karate-ul în Germania?
Foarte popular, dar ei nu vor să fie plictisiţi. Îşi doresc ca totul să fie cât mai frumos, elegant, să placă publicului. Dacă faci kumite, cine înţelege, înţelege, dar ceilalţi vor să vadă filme, picioare în sus. Dar şi aplauzele sunt generoase.

Ce-i place
Karate-ul e marea sa pasiune, dar îşi găseşte timp şi pentru schi. „Cam de 10 ani, schiez în fiecare iarnă”, povesteşte Tomi.

Ce nu-i place
Viaţa scurtă şi timpul prost organizat. „Un om ar trebui să trăiască 400 de ani ca să facă tot ce-şi propune”, apreciază Tomi Daşchievici.

Profil
Născut. 31 dcembrie 1974, Lipova.
Educaţie. Şcoala profesională.
Experienţă. Sportiv, deţine o firmă în Germania.
Familie. Necăsătorit.