Arad: Maria Stoica face goblenuri de 40 de ani

I-a plăcut de mică să coase orice. La vârsta de 39 de ani s-a gândit să se apuce de goblenuri, deşi nu ştia la început prea multe despre această activitate.

Profil

Născut - 30 martie 1930, Arad
Educaţie - Liceul, în Arad
Familie - Văduvă, un copil

Goblenul şi în general toate broderiile lucrate cu fire necesită o gamă varită de aţe. Maria a învăţat secretul lucrului la goblen în urmă cu 40 de ani. Ea spune că e foarte important să se aleagă numai firele care nu se scămoşează. „Firele cu care lucrez broderiile pot fi din bumbac, lână sau mătase. Alegerea lor depinde de materialul textil folosit ca suport. Firele indicate pentru realizarea goblenurilor şi altor broderii sunt cele din bumbac în nuanţe coloristice şi grosimi diferite. Ele sunt mai rezistente, lucioase, suple şi elastice”, a spus Maria.

Lucrează şi zece ore pe zi

Arădeanca a început totul dintr-o simplă joacă. Şi-a cumpărat accesoriile de cusut de la un magazin specializat, câteva modele de goblen şi s-a pus pe treabă. Nu i-a fost uşor la început mai ales că nu a avut pe nimeni lângă ea care să-i arate în ce constă această muncă. S-a străduit însă şi a reuşit să termine primul ei tablou (un lac împrejmuit de câţiva copaci), în 30 de zile. „Primul tablou l-am terminat într-o lună, dar am lucrat în fiecare zi la el câte zece ore. Nu mi-a fost uşor. Să coşi goblenuri ai nevoie de o vedere foarte bună. În tinereţe nu am avut probleme cu ochii, acum însă cu greu mai cos un tablou în două-trei luni”, a spus doamna.

De-a lungul anilor, Maria a reuşit să-şi perfecţioneze stilul de cusut, făcând într-o lună de zile şi câte trei tablouri. Aşa se face că în prezent, pensionara are mii de peisaje cusute. „La început le ţineam o evidenţă strictă, însă acum nu mă mai pun să le număr. Le am la colecţie pe toate, le păstrez cu grijă. Nu am avut însă oportunitatea să-i transmit şi nepoatei mele această pasiune. Altfel sunt vremurile acuma. Tinerii sunt mai puţin interesaţi de artă, de lucruri făcute manual şi nu prea ştiu să aprecieze frumosul”, a adăugat Maria.

Femeia a mai povestit că îşi aduce aminte că cel mai greu tablou cusut la goblen a fost un peisaj de toamnă, în care se evidenţia apusul în pădure. „Îmi aduc aminte că am lucrat la acest tablou trei luni de zile. Îmi petreceam ore întregi de migală în faţa acului, şi a aţelor, număram ochiurile şi simţeam cum îmi fuge imaginea”, a spus pensionara.

Nu îşi vinde  lucrările

Nu a vrut să facă publice lucrările ei, deşi ştie cât sunt de apreciate în străinătate şi câţi bani putea să scoată din pasiunea ei. „Am avut parte de un soţ minunat, de un copil cuminte care m-au ajutat foarte mult. Nu am dus lipsa banilor, de aceea nu m-am gândit nicio clipă să vând goblenurile. Am făcut-o doar din plăcere. Iubesc această artă şi sper să mai existe în România multe femei care ştiu să coase la goblen”, a încheiat Maria.

Întrebări şi răspunsuri

Ne puteţi enumera câteva din lucrările dumneavoastră?
Am multe peisaje, animale, instantanee şi chiar personaje din desene animate. Dar cel mai frumos tablou pe care l-am cusut la goblen este celebra Mona Lisa. În momentul de faţă lucrez la un tablou cu flori.

Aţi fi vrut să faceţi şi altceva în viaţă?
Nu. Pasiunea mea pentru goblen mă linişteşte şi îmi dă o linişte interioară incredibilă. Când cos, uit de timp şi de tot ceea ce este în jurul meu.

Ce-i place

Să gătească, să coase şi să se odihnească. Mariei îi mai plac animalele foarte mult, are şi un căţel pe care îl iubeşte foarte mult. “Piky este un membru al familiei”, spune Maria.

Ce nu-i place

“Pensiile sunt mici în România şi am impresia că bătrânii sunt daţi la o parte tot timpul de autorităţi. Ar trebui să ni se acorde mult mai multă atenţie”, a concluzionat arădeanca.