Arad: PORTRET / Spiridon Stanciu, luptătorul care formează campioni

Antrenorul emerit a format generaţii frumoase de campioni ai luptelor greco-romane.

Profil

Născut. 28 martie 1950, Izvorul Rece, jud. Vâlcea.
Educaţie. IEFS Bucureşti, Masterat în Management Educaţional şi Sportiv.
Experienţă. Profesor, antrenor emerit.
Familie. Căsătorit, doi băieţi.

Face parte din generaţia care a înţeles devreme importanţa sportului, apoi a luat drumul performanţei. A practicat handbal, volei şi fotbal, dar şi-a făcut un nume în lupte. „În timpul liceului, am avut hepatită. Locul unde am făcut recuperarea era situat lângă o sală de lupte. Am fost introdus în echipa de juniori, şi, mai mult pentru provocare, am intrat în joc”, povesteşte Stanciu. S-a specializat în timpul facultăţii, iar în 1975 a fost repartizat la Arad, la catedra Clubului Sportiv Şcolar Gloria.

„Cel mai drept sport”, cum îi place antrenorului să numeacă luptele, reprezintă ceva special pentru Arad. Reprezintă prima disciplină sportivă care a adus oraşului o medalie olimpică. În 1976, regretatul Roman Codreanu a luat bronzul la Montreal.

Fabricant de campioni

Tot în 1976, Stanciu a avut primul succes din cariera de antrenor. „Un băieţel tare isteţ”, Stei Vasile, a câştigat prima medalie, în campionatul naţional al copiilor. De atunci, sportivii care i-au trecut prin mână au fost, an de an, fără excepţie, pe podiumurile competiţiilor naţionale. Îşi aminteşte de specialiştii alături de care a lucrat. „Teodor Blidar, un om deosebit, mi-a împărtăşit mult din tainele meseriei. Apoi au fost Andrei Corodan, un titan al luptelor din Arad şi România, Petre Păcuraru, Roman Codreanu”, a rememorat Stanciu, declarat antrenor emerit în 1995.

Distincţia a venit ca urmare a rezultatelor de excepţie obţinute de sportivii pe care i-a pregătit. Elevii săi au reprezentat România la peste 35 de Campionate Europene, Mondiale şi Balcanice. Printre ei, Adrian Ozsda, campion european de juniori, Lucian Juşcă, bronz la „europene”, Silviu Bar, vicecampion Balcanic, Emeric Petrovici, Florin Balcău, Ciprian Răzăilă, Robert Şipoş, Alexandru Oachiş sau Adrian Dascălu.

Visul a prins contur

Profesorul avea însă un mare „of”. Îşi vedea munca nesfârşită, pentru că tinerii nu au avut unde să-şi continue activitatea la nivel de seniori în Arad. „Îi depistam, selecţionam, pregăteam, luau medalii. Şi, când ajungeam în penultimul an de juniorat, ne uitam unii la alţii şi căutam finalizarea”, punctează Spiridon Stanciu. Mulţi nu erau însă dispuşi să plece şi abandonau activitatea. Aşa a apărut Clubul Sportiv Astra. Ajutat de doi oameni de afaceri, profesorul Stanciu a adunat o „echipă a Ardealului”.
Pe lângă arădeni, au sosit aici sportivi din Lugoj, Oradea ori Satu Mare. În 2009, la prima participare în Superliga Naţională de seniori, Astra a obţinut cea mai importantă performanţă arădeană la nivel de echipă, câştigând titlul de vicecampioană naţională. „Dorinţa de afirmare e determinantă pentru aceşti tineri”, încheie Stanciu.

Intrebări şi răspunsuri

De ce v-au atras luptele?
Reprezintă sportul cel mai drept. Aici poţi să dai vina mai puţin pe lucrurile adiacente, nu poţi să te plângi că nu ţi-a pasat coechipierul. Eşti în braţe cu adversarul, dacă ai calităţi, eşti agil şi pregătit, câştigi.

Ce vă întristează, când priviţi în urmă?
Am râs mult şi am plâns puţin. Au fost şi greutăţi, dar prin formaţie sunt un luptător şi am încercat întotdeauna să depăşesc şi să realizez ce mi-am propus. Mă doare nefinalizarea hotelului sportiv, al cărui proiect l-am conceput. Era absolut necesar şi util pentru Arad.

Ce-i place

Aplică principiile sportive şi în viaţa de zi cu zi, apreciind sinceritatea şi corectitudinea. „Şi munca îmi place. E singura care aduce rezultate de durată şi performanţe mari”, apreciază Spiridon Stanciu.

Ce nu-i place

Pentru un sportiv adevărat, trişatul e greu de acceptat. „Nu îmi plac minciuna, neseriozitatea, necinstea. În general nu-mi plac lucrurile care te fac să roşeşti”, încheie antrenorul emerit.