Arad: PORTRET / Mădălina Pălie ajută persoanele cu dizabilităţi
0
Arădeanca luptă pentru cauza oamenilor cu probleme, pe care-i sprijină să se reintegreze în societate.
PROFIL
Născut. 21 ianuarie 1987
Studii. Masterat în Educaţie Fizică şi Sport.
Experienţă. Sportivă, antrenoare.
Familie. Necăsătorită.
E alături de sportivii clubului „Temerarii” de trei ani. A jucat alături de ei baschet, atletism şi handbal, toate disciplinele practicându-le din fotoliul rulant, pentru că echipa „Temerarilor” e compusă din persoane cu dizabilităţi fizice, dar care au avut forţa s-o ia de la capăt, prin intermediul sportului.
Americanul Peter Arballo, un mare prieten al grupării arădene, i-a propus să devină antrenoare. „Din păcate, nu poţi primi calificativ în România pentru antrenor de baschet în fotoliu rulant. Dar am găsit o alternativă. Am intrat la un master pentru sport adaptat”, a explicat Mădălina.
Experienţe ce maturizează
Sportul e marea ei pasiune. Până să vină alături de CS Temerarii, şi-a făcut un nume în judo. Are în vitrină un titlu de vicecampioană naţională, în 2005, şi numeroase medalii câştigate la turnee internaţionale. N-a renunţat, alocându-şi încă timp şi pentru judo. Implicarea în lumea celor cu dizabilităţi a maturizat-o repede.
„Dacă mi s-ar întâmpla orice, sunt pregătită. Să ştii că poţi să mergi, să alergi, apoi se opreşte totul, îţi provoacă un şoc. Contează cum treci peste”, a apreciat tânăra, dedicată cauzei sportului în rândul oamenilor care sunt ţintuiţi într-un scaun cu rotile sau se confruntă cu probleme asemănătoare. „Sportul e, aici, un fel de kinetoterapie. Cine mai are grijă de corpul tău, dacă tu nu ai? Aşa ar trebui să gândească toţi”, a subliniat Mădălina, campioană a României cu formaţia arădeană, pe care a ajutat-o şi din teren, din fotoliul rulant.
Şi-a propus să meargă pe aceeaşi linie, având alături câţiva sportivi care îşi doresc să facă performanţă. Visează chiar la Jocurile Paralimpice din 2012, de la Londra, deşi e un obiectiv greu de atins dintr-un motiv simplu: lipsa fondurilor.
Are planuri mari
Federaţia Română s-a axat mai mult pe sporturile individuale, cele de echipă fiind mai greu de susţinut.
„Dar dacă se strâng 17 sportivi din toată ţara şi fac o pregătire centralizată, eu zic că am putea face faţă”, a punctat Mădălina. Şi-ar dori ca mai mulţi oameni cu dizabilităţi să se îndrepte spre sport, pentru a trece mai uşor peste loviturile vieţii.
Întrebări şi răspunsuri
Poate baschetul în fotoliu rulant să devină popular?
Cred că poate. Cu cât vom fi noi mai mulţi, cu atât vor fi şi alţii dornici să ne vadă. Şi trebuie să învăţăm să jucăm corect, după regulament.
Poate fi comparat cu baschetul clasic?
Da, dar trebuie să se ţină cont că aici efortul e de două ori mai mare. Împingi greutatea ta, ceea ce nu face un baschetbalist obişnuit, dar controlezi şi mingea. Trebuie să fii concentrat la colegul tău din stânga, la cel din dreapta. Uneori e greu, alteori merge de la sine.
E greu să coordonezi o echipă?
Se fac unele scheme la antrenamente, dar nu se prea aplică în meciuri. Uneori, se joacă haotic. Unde e mingea, acolo sunt toţi.
Ce-i place
Îşi petrece timpul liber în compania cărţilor. „Îmi place mult să citesc. Orice. Şi mă pasionează tot ce e legat de cultură. Îmi plac şi micile şmecherii”, afirmă arădeanca.
Ce nu-i place
Mădălina e o fire pozitivă şi nu are o listă neagră stabilită. „Nu am stat să mă gândesc la lucrurile neplăcute. Încerc de toate, mă dau la o parte dacă nu merge. Nu există ceva ce nu-mi place”, punctează tânăra.
Se încarcă comentariile...
