Arad: PORTRET / Laura Dreghici: „Unui sportiv bun îi trebuie bun simţ”

Sportiva a trecut prin toate etapele, de la terenul de joc până la catedră şi apoi pe banca antrenorilor.

Profil

Nascut. 24 martie, 1974.
Studii. Căsătorită.
Familie. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Timişoara, 1997.

Handbalul a fost, este şi va fi marea pasiune a Laurei Dreghici. Zâmbind, îşi aminteşte că o greşeală a determinat-o să practice acest sport. „A fost o ambiţie personală. După ce m-am înscris, am dus acasă fişa de înscriere şi i-am arătat-o tatei. A văzut că pe ea am scris «hanbal»! N-a vrut să mă lase, dacă a văzut că n-am scris corect”, a rememorat Laura. Interdicţia n-a stat însă în picioare, pentru că Laura a decis să meargă la antrenamente pe ascuns.

„Mi-a plăcut mult şi m-a ajutat să mă dezvolt şi ca om, prin disciplina şi tăria de caracter care vin din practicarea unui sport. Ca să fii un bun sportiv, trebuie să fii un om cu bun simţ, să ai multe calităţi. Pe parcursul anilor ajungi să le stăpâneşti”, a punctat arădeanca.

A început în 1984, la echipa Clubului Sportiv Şcolar Arad, sub îndrumarea Mariei Buruc, apoi a făcut parte din formaţia „Tricolorul” Arad. Paşii au purtat-o în Timişoara, unde a petrecut anii studenţiei, apărând culorile echipelor ILSA, Universitatea şi AEM, cu ultima evoluând în Liga Naţională, alături de Ionela Pruteanu sau Adriana Inoan.

De pe teren, la catedră

A decis să intre în învăţământ, la şase ani după ce a terminat Facultatea. „Până atunci, m-am plimbat cu Adi prin ţară”, glumeşte Laura. Adi Dreghici, soţul ei, e unul din numele marcante din handbalul arădean, în prezent conducând de pe banca tehnică echipa de băieţi a oraşului.

La început, a predat biologia, la Vladimirescu, dar a revenit în domeniul ei, preluând catedra de educaţie fizică şi sport la Colegiul Naţional „Moise Nicoară”. A ajuns apoi să predea disciplina handbal la Liceul cu Program Sportiv. Aici i-a pregătit pe Raul Jurj, Bogdan Hanc sau Alexandru Ilin, componenţi ai primei echipe a HC Arad.

A făcut pasul către şcoala unde sportul cu mingea pe semicerc e la mare preţ în Arad, Generala nr. 18 „Avram Iancu”, instituţia având clase speciale de handbal. Pregăteşte fete născute în 1995 şi 1996, dar şi băieţi din 1993, 1994 şi 1995. „La nivel de performanţă, avem grupa de junioare trei şi grupa de juniori doi, cu care activăm în Campionatele Naţionale.
Din păcate, Aradul nu le mai oferă nimic fetelor care termină junioratul. Echipa de senioare s-a desfiinţat de câţiva ani buni, singurele şanse ale fetelor de a ajunge spre performanţă fiind în alte zone ale ţării. „Rămânem cu echipele de băieţi, handbalul continuă”, a conchis Laura.

Intrebări şi răspunsuri

Crezi că handbalul feminin mai poate fi revigorat în Arad?
Lipsesc banii, dar nu e neapărat cauza principală. Prolema e că acum nu mai sunt generaţiile care să-şi dorească să facă sport de performanţă. Am avut o generaţie foarte bună de fete, dar după ce au terminat clasa a 8-a s-au îndreptat spre altceva.

Se poate schimba ceva în viitorul apropiat?
Eu sunt pesimistă. Sincer, nu cred. Cum am spus, am observat că s-au schimbat generaţiile, dar s-a schimbat şi metalitatea părinţilor vizavi de ce ar trebui să facă tinerii. Eu sper că va fi mai bine, dar nu cred că în viitorul apropiat se va întâmpla ceva.

Ce-i place

Viaţa Laurei e în jurul handbalului. E dedicată total sportului cu mingea pe semicerc. „Îmi place să antrenez. Pentru mine, e cel mai plăcut lucru. Îmi place mult şi să discut despre handbal cu Adi, soţul meu”, a mărturisit arădeanca.

Ce nu-i place

S-a ghidat după regulile şi principiile sportive, aşa că respinge tot ce contravine fair-play-ului. „Nu suport minciuna, prefăcătoria. Sunt mai multe pe care le-am văzut în handbalul arădean şi nu mi-au plăcut”, a punctat Laura.