Arad: PORTRET / Adolf Ivanovici pledează pentru „nobila artă”
0
Devenit antrenor, fostul pugilist a pornit de jos. După câţiva ani, clubul pe care-l conduce a ajuns printre numele importante ale României.
PROFIL
Născut. 8 decembrie 1961, Grăniceri, judeţul Arad.
Experienţă. Pugilist, antrenor, conducător de club.
Familie. Căsătorit, 4 copii.
Adolf Ivanovici a început boxul în anul 1974. A luat drumul Şcolii Sportive, unde a intrat pe mâna profesorului Gheorghe Enculescu. „El a fost mentorul meu, cel mai bun din viaţa mea. A făcut foarte multe lucruri bune pentru mine, e unul dintre cei mai mari antrenori ai Aradului”, spune Adolf Ivanovici despre respectatul antrenor, prin mâna căruia au trecut o serie de pugilişti valoroşi din Arad.
Cea mai mare performanţă a venit la campionatul juniorilor mari. Întrecerea s-a ţinut la Constanţa, iar Ivanovici a cucerit medalia de bronz. Şi-a urmat pasiunea şi în timp ce „servea patria”, boxând vreme de un an şi patru luni pentru AS Armata Cluj. A revenit acasă la încheierea stagiului militar, la Vagonul Arad. A trecut la UM Timişoara, iar după Revoluţie a luptat în Germania, vreme de doi ani. Printre vechii adversari s-au numărat Mircea Fulger, cel care a luat bronz la Olimpiada de la Tokyo, Mihai Niculescu, medaliat la Mondiale sau Iordache şi Florin Stan, pugilişti valoroşi din deceniile trecute. A fost coleg cu Florin Ţîrcovnicu, de la Dinamo sau cu Gruescu, de la Steaua.
Fabrica de pugilişti
A revenit din Germania cu ambiţia de a-şi începe cariera de antrenor. Şi-a fondat propriul club în 1998. „Ne desfăşuram antrenamentele în subsolul Şcolii Generale nr. 1. Cu paşi mărunţi, am ajuns la nivel mare”, apreciază Ivanovici. Din clubul său, Box Club Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, au ieşit talente remarcabile ale sportului cu mănuşi.
În 2004, a scăpărat prima scânteie. Andrei Buda a devenit campion naţional de tineret, apoi a fost convocat la lotul de seniori al României. Adrian, fratele său, a luat medalie de bronz, tot la tineret. Anul următor a adus consacrarea lui Silviu Antohe, Gabriel Lefter, multiplu medaliat la juniori, tineret şi seniori, sau Alexandru Grancea, „un copil extraordinar de receptiv şi dedicat boxului”, după cum îl caracterizează Adolf Ivanovici. La rând au venit Alexandru Cristofor, dublu vicecampion de seniori, Cristian Irimia, acum deţinut în co-proprietate cu Dinamo şi Adrian Popuţea, medaliat cu bronz la Campionatul European de la Moscova. Şi fetele fac paşi rapizi în lumea „nobilei arte”, Adriana Horvath şi Cristina Ivanovici trecându-şi în palmares performanţe frumoase.
Întrebări şi răspunsuri
Unde se situează acum Box Club UVVG?
Suntem în primele trei cluburi din România. Cred că am ajuns să fim consideraţi o putere. Dorinţa mea cea mare e ca anul viitor să organizăm Campionatul European la Arad. Ar fi lovitură de imagine pentru boxul arădean, dar şi o premieră mare pentru oraş.
Care e cel mai mare regret al carierei dumneavoastră?
Îmi pare foarte rău că Andrei Buda, la care am ţinut enorm, a ales alt drum. Viaţa în România e foarte grea, iar sportivii au nevoie de bani. Păcat, era o speranţă a boxului românesc, avea şanse să lupte cu succes la Olimpiade.
Ce-i place
Adolf Ivanovici şi-a propus dintotdeauna să realizeze lucruri importante şi luptă cu toată forţa să le îndeplinească. „Îmi place să fac lucruri mari. Sunt un om care obţine ce îşi propune, iar ambiţiile mele sunt foarte mari”, dezvăluie antrenorul.
Ce nu-i place
Lupta în ring presupune corectitudine din toate punctele de vedere. Adolf Ivanovici aplică şi în viaţă principiile juste din box şi nu-i place să fie înconjurat de minciuni. Nu e frumos să minţi. Mai bine spune adevărul, nu te omoară nimeni”, punctează tehnicianul arădean.
Se încarcă comentariile...
