Arad: PORTRET / Călin Ifrim, un arădean în lumea baschetului
0
Sportivul a trăit vremurile de glorie ale baschetului arădean şi a făcut parte din marea echipă a West Petromului, care a cucerit de două ori titlul naţional.
Profil
Nascut. 14 iunie 1979, Arad.
Studii. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Experienţă. Baschetbalist.
L-a atras sportul de când era pe băncile şcolii. A început baschetul în clasa a doua, sub comanda experimentatului antrenor arădean Emeric Davidhazy. Îl fascina, în egală măsură, şi fotbalul.
Vreme de trei ani, le-a practicat în paralel, dar a renunţat la „sportul rege” în urma unui moment trist pentru Arad. „Antrenorul nostru a plecat în altă ţară şi ar fi trebuit să ne preia domnul Broşovschi, care a murit”, a mărturisit Călin. Ladislau Broşovschi, una din legendele oraşului, e şi acum golgeterul all-time al UTA-ei pe prima scenă, cu 100 goluri. Călin a ales atunci sportul cu mingea la coş.
De două ori campion
Durmul către performanţă a început cu echipa de juniori a Clubului Sportiv Şcolar Gloria. A lucrat cu antrenorii Elisabeta Mateş, Ecaterina Pajtek şi George Mandache. La doar 18 ani, a promovat în echipa de seniori a West Petromului. Formaţia activa atunci în eşalonul secund şi era condusă de George Mandache. După doi ani, echipa a ajuns pe prima scenă şi se pregătea pentru cei mai frumoşi ani ai baschetului masculin arădean.
„Primul an a fost foarte greu. Am jucat cu echipe tari, cu mulţi bani investiţi. Noi doream doar supravieţuire şi acumulare de experienţă”, a povestit Ifrim. West Petrom a atins un alt nivel, iar conducerea clubului a dorit mai mult. Sfârşitul anilor 1990 a adus prima licărire în vitrina cu trofee, titlul de vicecampioană a ţării. Aradul a deţinut apoi supremaţia, vreme de doi ani de zile campionatul fiind câştigat de „petrolişti”.
„Aveam un lot foarte bun, în frunte cu regretatul Toni Alexe, Marjanovic, Spasojevic, Muntean, Mazilu sau Călin Dehelean. Am trăit şi experienţa europeană din Final Four, cunoscând alte lumi, cu alte mentalităţi”, şi-a amintit Ifrim.
Realitatea tristă
Declinul a început din cauza banilor. West Petrom a coborît treaptă cu treaptă, după înjumătăţirea bugetului finanţarea dispărând complet. S-a retrogradat, pentru ca, în urmă cu doi ani, activitatea să se încheie. Călin Ifrim a rămas pe baricade până la sfârşit, alături de câţiva jucători arădeni care au sperat până în ultima clipă că situaţia mai poate fi salvată. „Dacă nu există stabilitate financiară, atunci e o problemă foarte mare. Banii sunt pierduţi. Pe plan local, văd că nici în ziua de azi nu se pot redresa lucrurile”, a observat Călin.
Astăzi, mai joacă din plăcere în campionatul amator. Evoluează alături de foşti jucători, echipe de juniori din Arad şi alte oraşe.
întrebări şi răspunsuri
Cum vezi viitorul baschetului masculin din Arad?
Cei care vin din spate, din grupele lui Emeric Davidhazy şi ale Valeriei Bondor, se vor duce pe apa sâmbetei, pentru simplul motiv că nu au unde să joace la seniori.
Ce gânduri te încearcă azi, când vezi unde s-a ajuns?
E dureros, de câte ori mă gândesc, îmi pare rău. Aş vrea măcar să merg la sală să văd alţi copii.
Care a fost cea mai mare dezamăgire a carierei?
Accidentarea din 2003, din cauza unui antrenor pe care n-ar trebui să-l numesc aşa. După o pauză de o lună şi jumătate, ne-a supus unui efort fizic în urma căruia jumătate de echipă a căzut. Pentru mine s-a rupt profesionismul, am suferit o hernie de disc.
Ce-i place
„În primul rând, îmi place să trăiesc viaţa, să descopăr lucruri noi şi interesante”, spune Călin. „Îmi place şi să cunosc persoane cu care să pot discuta orice, sau să pot ajuta la nevoie”, adaugă el.
Ce nu-i place
„Nivelul de mentalitate în care s-a ajuns în România. Faci zece lucruri bune şi unul rău, eşti în aceeaşi oală cu alţii care se regăsesc în a doua categorie. Mai e mult pînă vom progresa. Suntem în vest, ieşim mult afară, avem contact cu lumea, vedem alt gen de oameni. Faţă de Ungaria, suntem cu 10 ani în urmă”, a punctat Ifrim.
Se încarcă comentariile...
