Arad: PORTRET / Aurel Sălăşan visează să traverseze Groenlanda
0
Tânărul alpinist crede că cel mai important lucru în acest sport este forţa interioară şi capacitatea de a-ţi stăpâni frica.
Profil
Născut - 17 martie 1985, Coroieşti, judeţul Hunedoara
Educaţie - Facultatea de inginerie şi protecţia mediului în cadrul Universităţii Aurel Vlaicu din Arad
Experienţă - Alpinist utilitar
Familie - Necăsătorit
S-a născut într-o zonă de munte, aşa că dragostea sa pentru natură şi înălţimi a venit din primii ani de viaţă. „Tata mă ducea tot timpul în Retezat şi mi-a insuflat dragostea pentru munte. Era la o aruncătură de băţ de casă, aşa că mersul pe munte era o obişnuinţă”, a povestit tânărul alpinist.
A început să-şi ia pasiunea mai în serios odată cu admiterea la facultate şi cu mutarea sa la Arad. S-a înscris la Asociaţia Turiştilor Montani din Arad ca începător şi aşa a început experienţa sa profesionistă. „Aici am cunoscut mulţi alpinişti de performanţă, cum ar fi Zsolt Torok sau Raul Clepcea, care pot spune că mi-a fost chiar mentor. De altfel, de la cei doi şi de la ceilalţi colegi am învăţat cele mai multe lucruri despre căţărare, munte, alpinism”, a spus Aurel Sălăşan.
Prima experienţă care l-a marcat considerabil a fost traseul de iarnă Gemenele, din Colţii Pelegii din Retezat. „Am escaladat un perete de aproximativ 200 de metri, fără a avea cel mai bun echipament cu putinţă. Am terminat la două noaptea şi pot spune că acolo mi-am trăit prima dată limitele”, şi-a amintit tânărul.
Traseele din ţară pe care şi le-a dorit întotdeauna au fost doborâte pe rând: Crăciuneşti, Cheile Turzii, traseul Madona Neagră, Quo Vadis şi Memorialul. „Toate s-au ridicat la înălţimea aşteptărilor mele, cu siguranţă”, a mai spus Aurel. Crede că pentru lupta cu muntele cel mai important lucru este forţa interioară. „Trebuie să-ţi controlezi mental frica şi să îţi doreşti mult acea reuşită. Sunt foarte importante şi antrenamentele fizice pentru anduranţă şi pentru căţărare”, a explicat alpinistul.
Cum se antrenează un alpinist
Acesta aleargă aproape zece kilometri, de minimum trei ori pe săptămână, şi face periodic căţărări la Radna, la Cetatea de la Şoimoş, în apropierea Aradului. La fel ca şi colegii săi, resimte lipsa unui panou de căţărare pentru antrenamente.
Experienţe memorabile
Dintre traseele străbătute îşi aduce aminte cu mare plăcere de premiera românească stabilită prin cucerirea unui culoar de gheaţă de 70 de grade în Austria, la Mayerlrampe, şi pe Ruta Ghizilor, Bergfurer, un traseu mixt de căţărare pe stânci şi pe gheaţă. A mai ajuns de două ori pe Grossglockner, împreună cu Zsolt Torok, iar săptămâna trecută s-a întors din Caucaz, unde a mai bifat nişte reuşite memorabile, alături de Sergiu Jiduc.
Întrebări şi răspunsuri
Ce tip de căţărare preferi?
Îmi place căţărarea mixtă, care implică mai multă atenţie. Îmi place căţărarea iarna datorită liniştii şi austerităţii pereţilor.
Care sunt obiectivele tale viitoare?
Mi-ar plăcea să traversez Groenlanda, ceea ce cred că ar fi o nouă premieră românească. Îmi doresc să escaladez Pamir Peak-Comunista şi visez la Bolivia.
Cum ai descrie experienţa din Caucaz?
A fost fără îndoială o aventură. Pe Donguz Orun am avut senzaţia acută că mirosea a pericol în permanenţă. Nu a fost o căţărare foarte tehnică, dar a fost extrem de solicitant din cauza avalanşelor de bolovani şi de gheaţă care se formau încontinuu.
ce-i place
„Îmi place ski-ul de tură. De aceea mi-aş dori foarte tare să traversez şi Groenlanda”, spune tânărul alpinist. Aşa cum era de aşteptat, îi place foarte mult natura şi „lectura montană”. „E incredibilă liniştea şi împăcarea pe care ţi le dă muntele aşa că, nu pot găsi un loc mai bun de citit”, a adăugat acesta.
ce nu-i place
„Nu îmi place oraşul. Nu îmi plac poluarea şi aglomeraţia din oraşe”, declară răspicat şi fără ezitare Aurel Sălăşan. Susţine că urăşte şi superficialitatea unor oameni şi a timpurilor pe care le trăim. „Mă mai deranjează foarte tare minciuna şi ipocrizia. Nu le înţeleg rostul şi nici motivaţia”, a mai spus tânărul alpinist.
Se încarcă comentariile...
