Arad: PORTRET / Gheorghe Pop încarcă armele pentru medalii
0
Arădeanul antrenează tineri pentru un sport în care se preţuieşte ţinta clară. Sportivul conduce secţia de tir a Clubului Sportiv Municipal Arad.
Gheorghe Pop îşi aminteşte că a ajuns să facă tir dintr-o coincidenţă. La şcoală, a descoperit că o colegă practica acest sport. „Ca orice băiat pasionat de puşti şi pistoale, m-a mirat să văd o fată la tir. Am rugat-o să vorbească cu antrenorul Ioan Popoviciu să mă primească şi pe mine. M-a primit, deşi era să fiu dat afară de vreo 3 ori!”, şi-a amintit fostul trăgător.
Avea 16 ani, dar în tir o asemenea vârstă nu reprezintă un impediment. „Nu era târziu. Alţii s-au apucat la 20 de ani şi au ieşit campioni mondiali şi europeni”, a explicat Pop.
A muncit serios la antrenamente, iar rezultatele n-au întârziat. A intrat în circuitul echipei naţionale, într-o generaţie din care mai făceau parte Sorin Babii sau Constantin Ţîrloiu. Sub „tricolor”, a luat două medalii la Campionatele Europene. Prima a purtat-o în 1995, în Elveţia, iar a doua, doi ani mai târziu, în întrecerea din Polonia. „Am ajuns la Naţională în 1987. Avusesem rezultate bunicele la aer comprimat, dar pe atunci era foarte greu să intri în lot. Nu prea aveai loc, pentru că acolo erau oameni care deţineau recorduri europene. A trebuit să aştept o perioadă”, a povestit Pop.
În 1991, s-a transferat de la CS UTA la Steaua Bucureşti. A reprezentat clubul „militar” timp de un an şi jumătate, perioadă în care a cucerit titlul de campion naţional al României. „Atunci am prins gustul pentru performanţă”, a precizat arădeanul.
Vis olimpic, pentru copii
Pasionat, s-a orientat spre cariera de antrenor. Şi-a pus ideea în practică în 2001, când a făcut primele selecţii. Ca şi orice început, n-a fost simplu. A perseverat şi, un an mai târziu, au apărut primii muguri ai performanţei. „Am găsit copii extraordinar de talentaţi, la Şcoala Generală numărul 1. A ajuns preferata mea când fac selecţie”, a mărturisit tehnicianul. Acolo a descoperit-o pe Georgiana Pintea, cea mai reprezentativă trăgătoare pe care o pregăteşte, dar şi alte talente ale Aradului: Cristian Chiş, Alin Turcuş sau Cristina Popa.
Conectat permanent la tot ce înseamnă perfecţionare, a urmat cursuri de specializare despre care spune că l-au ajutat să-şi pună în ordine ideile. La începutul anului, conducerea Clubului Sportiv Municipal Arad a decis să-l instaleze în funcţia de antrenor coordonator al secţiei de tir.
Ca sportiv, n-a reuşit să ajungă la Olimpiadă. Dar şi-a transpus visul în munca de antrenor şi speră ca unul din elevii săi să ajungă acolo unde îşi doresc cu toţii. „Fac tot ce pot să văd pe cineva acolo”, a conchis Gheorghe Pop.
Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cea mai mare satisfacţie a vieţii de sportiv?
Prima medalie obţinută cu echipa naţională, în Elveţia. Eram într-o stare în care nu mai credeam că putem obţine ceva.
Cel mai trist moment?
Neparticiparea la Olimpiada din 1996. Erau 2 locuri cotă. Unul era al lui Sorin Babii, iar pentru al doilea am concurat eu şi Constantin Ţârloiu. A câştigat el.
De ce ar trebui să vină un copil la tir?
Trebuie să aibă pasiune, să-şi dorească să tragă cu armele. Să iasă campion, să fie pe locul 1, să câştige. Astfel, degeaba se apucă de orice sport. Îi rămâne eventual alternativa să practice din plăcere.
ce-i place
Ţinta lui Gheorghe Pop e întotdeauna performanţa. „Îmi place succesul. Simt o satisfacţie mare atunci când copiii mei obţin medaliile pe care le visez eu şi cred că le doresc şi ei”, mărturiseşte antrenorul arădean.
ce nu-i place
Încearcă întotdeauna să treacă peste lucrurile negative. „Nu-mi place că nu tot timpul reuşesc să fac ce îmi propun. Dar până la urmă tot iese, mai devreme sau mai târziu, sub o formă sau alta”, punctează Pop.
Profil
Născut - 6 iunie 1966.
Studii - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.
Experienţă - Sportiv, antrenor.
Familie - Căsătorit, un copil.
Se încarcă comentariile...
