Arad: PORTRET / Adrian Crişan trăieşte pentru haltere
0
Fostul mare campion caută copii capabili să-i calce pe urme, pe care îi pregăteşte pentru a deveni campioni.
Adrian Crişan împlinise 12 ani, când un prieten halterofil i-a propus să-i vină alături, la antrenamentele clubului Vagonul Arad. A acceptat, iar haltera i-a pus-o în mână tocmai promotorul acestui sport în Arad, Iosif Kurela. „De mic am fost un împătimit al ridicărilor, iar pasiunea s-a completat cu preocuparea pentru tot ce avea roţi, maşinuţe, trenuleţe. Iar halterele le-am îndrăgit repede şi le îndrăgesc în continuare”, îşi aminteşte Crişan.
Intrat în pâine, a început o muncă serioasă, ce avea să-i aducă repede prima satisfacţie. În anul 1984, era mutat la Strungul Arad, sub conducerea antrenorului Nicolae Pătruţ. Atunci şi-a trecut în palmares prima medalie: a cucerit bronzul, la Campionatul Naţional de Juniori II. În anii următori, avea să cunoască şi satisfacţia supremă, urcând pe prima treaptă în două rânduri. S-a remarcat şi în întrecerea mondială a juniorilor, de la Varna (Bulgaria), când a ocupat a treia treaptă a podiumului. Trecut mai apoi în competiţiile seniorilor, a confirmat. Titlul naţional i-a intrat de 6 ori în posesie.
Din frumoasa şcoală arădeană de haltere, a fost coleg cu nume consacrate, ca Adrian Mateiaş, Marius Cihărean, Adrian Jigău ori Traian Cihărean. Doi sunt adversarii de care-şi aminteşte că i-au ridicat ştacheta – stelistul Ladislau Bicski şi dinamovistul Constantin Udrea. La nivel internaţional, a evoluat contra rusului Andrei Şemerkin, campion olimpic.
Are un singur mare regret, că n-a ajuns la Olimpiadă. A avut ocazia în 1992, când Jocurile s-au desfăşurat la Barcelona. „Eram selecţionat, am început pregătirile cu lotul olimpic. M-am accidentat însă grav la picior şi totul s-a încheiat. A fost neşansa vieţii”, rememorează Adrian Crişan, cu o undă de tristeţe în glas.
Pregăteşte viitorii campioni
A trecut peste lovitură şi, în 1996, a decis să devină antrenor. A început la CSM Arad, iar peste un an a trecut în curtea Clubului Sportiv Şcolar Gloria. Prima satisfacţie i-a adus-o, chiar în primul an de antrenorat, juniorul Tiberiu Fogarassy, bronz la CN. În 1998, la rând au fost primii campioni – Alin Terek şi Alin Gruia. „Apoi l-am descoperit pe Florin Veliciu, loc 14 la Olimpiada din 2000, vicecampion european de juniori III, apoi campion naţional de juniori şi seniori”, povesteşte Crişan. Din linia a doua, arădeanul propune câteva nume noi, cărora le prevede un viitor frumos: Rareş Boldura, Adrian Frâncu sau Emanuel Ruja.
Întrebări şi răspunsuri
Ce perspective au tinerii halterofili arădeni?
Eu spun că mergem pe un drum bun. Avem copii cu potenţial, sperăm ca în 2-3 ani să avem rezultate pe plan naţional. Nu e simplu, pentru că baza materială e scumpă în haltere şi atragem destul de greu, din cauza altor tentaţii.
De ce ar trebui să aleagă un tânăr halterele?
Pentru că dezvoltă toate calităţile motrice. Musculatura spatelui se întăreşte, iar orientarea în spaţiu devine mult mai bună
Nu există pericolul opririi din creştere?
E exclusă această idee! Am avut copil de 1,30, acum e mai înalt ca mine, are 1,90. Dacă tata are 1,50, copilul nu va avea 2 metri.
ce-i place
Şi-a dedicat întreaga viaţă sportului şi nu e greu de ghicit că loc pentru alte pasiuni nu prea mai are. „Îmi place tot ce înseamnă sport”, subliniază arădeanul.
ce nu-i place
Fostului halterofil nu-i plac persoanele cu mai multe feţe şi evită să aibă de a face cu demagogii. „Nu îmi plac oamenii prefăcuţi, care cred că fac de toate şi - practic - nu fac nimic”, admite Adrian Crişan.
Profil
Născut - 17 iunie 1973, Arad
Familie - Căsătorit
Educaţie - Masterat impresariat sportiv
Experienţă - Sportiv, antrenor.
Se încarcă comentariile...
