PORTRET: Manina Bogdan: „Trăiesc doar pentru muzică”

Manina Bogdan

O întâlnire cu Manina Bogdan este întotdeauna o experienţă pe cât de deosebită, pe atât de interesantă. Pianista transmite mereu un mesaj sincer şi profund.

Cu alura marilor artiste pe care scena arădeană le-a dat în decursul timpului, pianista vede Filarmonica din Arad mai mult ca o simplă casă în care a crescut şi şi-a finisat talentul. „De când exist, trăiesc în această instituţie. Pot spune chiar că mă simt mai acasă decât în propriul cămin, mai ales că părinţii m-au dus încă de mică la concertele Filarmonicii”, mărturiseşte Manina Bogdan.

Pianistul, un singuratic şi un pesimist
Pentru că pasiunea pentru muzică a fost ereditară, fiecare concert la care Manina a asistat încă din copilărie a reprezentat o adevărată sărbătoare. „Participam şi la două concerte săptămânal, indiferent că era vorba de acelaşi spectacol. Tatăl meu era flautist, dar o făcea din pasiune. Nu şi-a propus niciodată să devină o meserie pentru dânsul. Cu toate acestea, şi-ar fi dorit ca eu să urmez drumul viorii, dar nu a fost să fie”, povesteşte pianista.

Deşi imaginea pianistului este cea a unui singuratic, care nu comunică decât atunci când e pe scenă, Manina Bogdan demonstrează contrariul. Pentru că atunci când atinge prima clapă totul din jurul ei dispare, rămânând doar muzica, fiecare concert este unic tocmai prin prisma faptului că experienţa de viaţă şi de scenă merită să-i fie cunoscute.

Primul turneu mare la care pianista a participat alături de orchestra Filarmonicii din Arad, în Italia, la Roma, i-a deschis acesteia noi orizonturi către muzica de cameră. „Asta mi-am dorit să fac de când mă ştiu. Ţin minte că, după un concert cu marele maestru Valentin Gheorghiu, am fost întrebată ce vreau să urmez. Atunci am realizat că pianul este menirea mea”, povesteşte Manina.

Pasiunea cere sacrificii
Deşi în ceea ce-i priveşte pe marii artişti există o doză de sacrificiu atunci când te dedai publicului, Manina consideră că, dacă un lucru este făcut cu pasiune, sacrificiul nu reprezintă mai nimic. „Eu nu am considerat niciodată că am făcut sacrificii încă din copilărie, când am ales să studiez, iar acum venirea la serviciu e o bucurie în ceea ce mă priveşte. E momentul meu de relaxare şi pot spune chiar că e o prelungire a propriei mele copilării”, mărturiseşte pianista.

Întrebări şi răspunsuri

Cum percepe publicul arădean muzica de cameră?
E o problemă aici în primul rând pentru că în şcoli nu se mai face cultură cât se făcea înainte. Profesorii nu îţi mai duc atât de des elevii la un concert şi asta cred că va avea consecinţe pe viitor. Cu toate acestea la fiecare concert, sala este plină.

V-aţi dori ca şi copiii să vă calce pe urme?
Normal că mi-aş dori. Care părinte nu şi-ar dori? Cu toate acestea, eu nu i-am obligat, e decizia fiecăruia ce drum alege. Pot spune doar că le-ar fi plăcut să facă muzică, dar fără să fie nevoiţi să studieze.

Ce-i place
Manina Bogdan consideră că modestia, inteligenţa şi simţul umorului sunt trei lucruri care trebuie apreciate la un om. „Îmi plac oamenii cu o doză de simţ al umorului, cultivaţi, toate acestea combinate cu o doză de modestie, bineînţeles nu contrafăcută”, mărturiseşte pianista.

Ce nu-i place
În percepţia Maninei Bogdan, goana după avuţie reprezintă veriga slabă a individului de astăzi. „Nu-mi plac prostia şi răutatea oamenilor, combinate cu demagogie şi goana după aur”, încheie pianista.

Profil
Născută. 9 august 1952.
Studii. Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Muzică.
Experienţă. Activează în cadrul Filarmonicii de Stat Arad din 1994.