Feredeu- schitul cu nume de izvor unde minunile au semn dumnezeiesc

Nu mai există nici un secret că Aradul ascunde un adevărat patrimoniu atât istoric cât şi spiritual. O raită prin judeţ are să dezvaluie vizitatorului poveşti vechi despre locuri şi aşezări cu o rezonanţă istorică deosebită, locuri şi lăcaşuri de pelerinaj unde anual vin mii de turişti pelerini.

„Călugaria nu e o cale pentru toţi, şi nici măcar una pentru mulţi. Traiectoria ei are o strălucire supralumească: e calea „regală”, excepţia exemplară, „orizontul” spre care tinzi. Ea e expresia normei, într-o lume în care norma e minoritară”, spunea Andrei Pleşu în lucrarea „Viaţa Monahală - în texte alese”. În acest sens am ales să mă opresc asupra uneia dintre principalele lăcaşe de cult din judeţ: mănăstirea Feredeu, punctul de reper al credincioşilor din zona Şiriei şi nu numai.

La o primă privire, drumul pe care pelerinul trebuie să-l parcurgă până la schit pare anevoios, dar odată ajuns sus, o altă lume pare să se deschidă ochilor, o lume în care timpul ia o pauză binemeritată.

Istoria schitului cuprinde câteva secole. Existenţa acestui aşezământ monahal la Feredeu este menţionat pentru prima dată în urmă cu mai bine de 200 de ani, când în imediata apropiere a locului unde a fost înălţată mănăstirea, se afla un schit cu un paraclis lângă un izvor cu apă, ca în orivce poveste, apă făcătoare de minuni.

Deşi nu există date care să ateste un anume moment cert în istorie pentru apariţia vechiului schit şi a bisericii de la Feredeu, legenda spune că ele datează de la 1787. Tradiţia locală, însă merge mai departe în negura vremii şi susţine că schitul a fost ctitorit încă de pe vremea turcilor care, în 1693, după eliberarea Şiriei, au ajuns în retragerea lor la Feredeu unde au dat foc schitului şi i-au ucis pe călugări.

Legenda spune că un pustnic care, la 1693, i-a somat pe turci cu crucea şi a fost decapitat de aceştia ar fi cel care i-a spus schitului Feredeu. Cu toate acestea, există variante cum că numele de Feredeu provine din limba turcă şi maghiară (feredeu - baie, staţiune balneară). Nici numele pustnicului nu este cunoscut cu siguranţă. Literele greceşti gravate pe o piatră de la fundamentul capelei dau de înţeles că ar fi putut să îl cheme Filimon, Filotei sau Teofil.

La Feredeu, minunile au semn dumnezeiesc

Izvorul, considerat de mulţi sfânt, a vindecat de-a lungul vremii pelerinii veniţi să se roage la Feredeu. La 1870, un neamţ din Sântana a venit cu fetiţa la izvor, iar apa a vindecat copila de orbirea cu care se născuse. Ca ofrandă pentru minunea trăită, tatăl a ridicat crucea de lângă izvor. Minunea s-a produs din nou în 1932, când un credincios din Apateu care avea mâna paralizată a urcat la izvor să se vindece.

Floare Popovici, o fetiţă din Covăsânţ şi-a recăpătat şi ea vederea la Feredeu în anul 1934. În acelaşi an, Ana Sibel din Păuliş a putut vedea din nou lumina zilei dupa ce s-a rugat şi şi-a spălat faţa cu apa din izvor.

Cu ochii atintiţi spre cer

E multă linişte pe deal. E sfârşitul lui mai şi duminicile sunt ale pelerinilor care urcă până la mănăstire, semn ca acolo sunt mai aproape de Dumnezeu. Călugării îmbie la rugăciune pe toţi care calcă pragul schitului. Câţiva pelerini fac rondul mănăstirii în căutarea semnelor divine.

Cât privesc legendele care circulă în jurul mănăstirii, bătrânii satului îşi amintesc cum, în 1937, în a doua zi de Rusalii, o furtună mistuitoare s-a pogorât asupra ţinutului. Dupa ce s-a liniştit potopul, oamenii au aflat ca nişte turişti care fuseseră la Feredeu au fost trăzniţi în timp ce coborau dealul. Ştefan Marton şi Dumitru Smith au profanat biserica distrugând icoanele şi trăgând clopotele în batjocură.

Pentru a aduce aminte şi altora care s-ar încumeta să ia în derâdere schitul, a fost ridicat monumentul trazniţilor de la halta zece Livada.