PORTRET: Eugen Julean creşte câini campioni

Eugen Julean

Dăruirea şi răbdarea sunt ingredientele prin care Eugen reuşeşte să scoată tot ce e mai bun din câinii pe care îi pregăteşte pentru concursuri.

PROFIL
Născut: 23 decembrie 1965
Studii: Facultatea de Mecanică din Timişoara
Familie: Căsătorit

Nu-ţi trebuie mult timp să ajungi să-l cunoşti pe Eugen şi să-ţi dai seama că pasiunea sa e esenţa care-l impulsionează să meargă mai departe. Atunci când vine vorba de ciobăneşti germani, Eugen Julean este un adevărat specialist, care şi-a convins câinii să fie cei mai buni la toate concursurile canine la care a participat. „Sunt un iubitor al geneticii ciobănescului german cu care lucrez. Îmi doresc să scot cel mai bun exemplar cu care să câştig la ei acasă, în Germania. Cu această rasă vreau să fac performanţă”, mărturiseşte crescătorul.

De la dresaj de câini la concursuri hipice
Deşi pasiunea lui pentru animale izvorăşte de undeva de dinainte de Revoluţie, Eugen recunoaşte că prima lui întâlnire cu un ciobănesc german a avut-o în urmă cu zeci de ani. „La vârsta de 14 ani am primit primul ciobănesc german cu tată din Germania”, spune crescătorul. Gospodăria familiei Julean numără pe lângă 10-12 câini, doi ponei şi mai nou, doi reni.
Eugen îşi îndreaptă, însă, toată atenţia asupra lui Tyson Black Tiger, exemplar de ciobănesc german cu care a şi câştigat locul I. Singurul inconvenient al lui Eugen, atunci când vine vorba de concursurile canine, reprezintă faptul că exemplarele cu care câştigă nu sunt născute la el în curte. După anii ’80, Eugen Julean  a văzut un potenţial în concursurile hipice. Astfel, în 1991 a cumpărat prima iapă pur sânge englez de la herghelia de la Balc. „În România nu aveam şi nu avem nici acum un hipodrom competitiv, de aceea a trebuit să mă axez pe cai de sărituri şi de călărie (rasa appaloosa şi paint horse)”, povesteşte Eugen.

Afacerea cu animale pe vreme de criză
În opinia lui Eugen, în România nu prea se pune accentul pe calitatea exemplarului atunci când cineva achiziţionează un câine de rasă, de exemplu. Faptul că întreţinerea unui patruped este mai scumpă decât patrupedul în sine, transformă creşterea unui animal într-o afacere aparent păguboasă pentru crescători. „Un câine îţi mănâncă lunar circa 30-100 de euro, în funcţie de calitatea mâncării şi de mărimea animalului. Eu le pot oferi oamenilor calitate atunci când vine vorba de animal, dar sunt două categorii: cei care nu-şi permit şi cei care-şi permit, dar se mulţumesc cu kitschuri”, spune Eugen Julean.

Întrebări şi răspunsuri

Există vreo diferenţă între concursurile de la noi şi cele de peste graniţă?
Evident. La noi e relativ uşor să iei locul I. Concursurile de peste graniţă adună crescători mari şi dacă nu ai un exemplar excelent, şansele să câştigi sunt reduse.

E o pasiune costisitoare?
Sportul acesta nu se face decât cu mulţi bani. Gândiţi-vă doar la faptul că, de exemplu, în Germania, dresajul minim al unui câine îţi scoate din buzunar două mii de euro. Cel complet ajunge chiar şi la cinci mii.

Ce-i place
„Recunosc că sunt un înrăit al animalelor. Apreciez totuşi relaţiile cu oamenii, iubesc natura, plantele şi sportul deopotrivă”, spune crescătorul.

Ce nu-i place
„Nu-mi place birocraţia şi oamenii care îşi iau cuvântul înapoi atunci când îşi dau seama ca au făcut o promisiune în defavoarea lor”, mărturiseşte Eugen.