Arad: Mihai Dogaru face muzică de performanţă

Este şef la partida corn din cadrul Filarmonicii arădene şi a ales acest instrument pentru că are un sunet cald şi moale, apropiat de firea sa.

Profil
Născut - 14 octombrie 1959, Dorohoi
Educaţie - Conservatorul George Dima din Cluj
Experienţă - Şef la partida corn din cadrul Filarmonicii de Stat Arad din 1982
Familie - Căsătorit, un copil


Despre alegerea unei cariere în muzică, Mihai Dogaru spune că a fost  „un mimetism”, dat fiind că fratele său mai mare a ales acest drum înaintea sa. „Fratele meu este trombonist şi şi-a început cariera cu mult înaintea mea. Aşa că alegerea a venit firesc”, a spus artistul arădean.

A urmat cursurile liceului de muzică „Ioan Vidu” din Timişoara şi apoi a terminat conservatorul la Cluj. Încă din liceu a avut rezultate remarcabile la concursurile de profil şi admiterea la conservator i-a pus la grea încercare cunoştinţele. „Admiterea era foarte dificilă. La nivelul întregii ţări erau doar patru locuri disponibile pentru specializarea mea. Cu toate acestea, am reuşit din prima ”, a spus Mihai Dogaru.

Concerte în Anglia şi Belgia

Şi pe durata conservatorului a avut o serie de participări la  concursuri naţionale şi internaţionale, concerte în ţară şi străinătate şi aşa a ajuns şi la cursurile de specializare din cadrul festivalului Wagner. A concertat la festivaluri din Anglia, Belgia şi din ţările foste comuniste.

Despre instrumentul pe care l-a ales spune că are un sunet cald, moale, blând, care se potriveşte de minune cu firea sa. „Instrumentul pomenit şi în poezii de către marii poeţi ai lumii este cornul”, a adăugat zâmbind Mihai Dogaru. În plus, acesta a spus că cel mai mare compartiment dintre instrumentele de suflat este cel de corn. „Cornistul are într-o orchestră remuneraţia de pe locul doi, adică cea de după dirijor. Are intervenţii solistice permanente şi este denumit şi instrumentul chix-ului, fiind predispus la greşeli”, a mai explicat solistul.

Dacă nu ar fi ales cornul i-ar mai fi plăcut să cânte la violă sau violoncel. „Stăm pe aceeaşi linie în orchestră”, a explicat preferinţa pentru aceste instrumente. Cât priveşte spectacolele, Mihai Dogaru a spus că fiecare în parte este extrem de frumos şi este unic. „Un spectacol este ca un timbru valoros. Orice mică imperfecţiune, şi sunt astfel  de imperfecţiuni, îl face unic şi îi sporeşte valoarea”, consideră artistul arădean.

Viaţă de sportiv

Despre meseria sa crede că se compară foarte bine cu cea a unui sportiv de performanţă. Cu toată pasiunea cu care vorbeşte despre profesia sa, artistul arădean crede totuşi că cea mai „importantă întâmplare a vieţii” sale este fetiţa sa de 8 ani.

„Eu sunt păpuşarul casei şi fiecare sesiune de joacă ne aparţine mie şi ei. În fiecare seară devin Dogaru-păpuşaru’”, a povestit muzicianul.

Întrebări şi răspunsuri
Care este compozitorul preferat?
Îmi place Ravel. Are acea muzică franceză, un amestec straniu, plăcut, o muzică cu multe condimente.

Care este persoana care v-a marcat cel mai mult evoluţia artistică?
Mulţi oameni şi colaboratori mi-au marcat viaţa, dar de la dirijorul Emanoil Elenescu am învăţat aşa numita amabilitate de orchestră. Adică să ies în faţă dacă am ceva important de spus, dacă nu, să mă retrag.

Cum aţi caracteriza lumea artistică actuală?
Avem profesionişti adevăraţi. Cea mai bună dovadă în acest sens e faptul că din ’82, de când sunt eu la filarmonică, o întreagă orchestră a emigrat şi toţi foştii colegi evoluează pe scene importante ale lumii.

ce-i place
Îi place muzica, dar este pasionat şi de computer. A păstrat o pasiune la fel de vie şi pentru carte şi citit. „Am citit undeva că până la urmă cartea e cel mai stabil suport de stocare a datelor şi informaţiilor”, a spus Mihai Dogaru.
ce nu-i place
„Nu îmi place nedreptatea”, a spus Mihai Dogaru. Aşa explică acesta şi statutul său de lider sindical. „Am fost membru fondator al sindicatului artiştilor tocmai din cauza aversiunii faţă de nedreptate”, a mai spus artistul.