PORTRET: Dinu Maghici Globe-trotter pe marile arene

Dinu Maghici

Fotbalistul arădean e atras de parfumul marilor meciuri din Europa şi încearcă să profite de fiecare ocazie pentru a vedea pe viu cum se joacă profesionist. A mers la o selecţie organizată de CSS Gloria, alături de fratele său Cassian (acum component al FCM Tg. Mureş) şi de Adrian Piţ (actualul jucător de la AS Roma).

PROFIL
Născut. 29 noiembrie 1982
Studii. Facultatea de Ştiinţe Economice
Familie. Fotbalist
Familie. Necăsătorit

A devenit fotbalist când a împlinit 8 ani. A trecut la juniorii UTA-ei, iar la 16 ani a jucat deja la seniorii Frontierei Curtici.
Cu ultima formaţie a promovat în Liga a 3-a, apoi a ajuns la UTA. A urmat un stagiu la ACU Arad, după care a plecat în Italia, la AS Sampierdarenese. A petrecut opt luni în „Cizmă”, revenind acasă, la Gloria Arad. Şi-a încercat norocul şi-n Anglia, dar n-a reuşit să obţină permisul de muncă, întorcându-se acasă, la CS Ineu.
Îşi aminteşte că, pe la 15 ani, privea la televizor meciurile din Champions League împreună cu fratele său. Se întreba dacă va ajunge vreodată să vadă pe viu aşa ceva. Când ocazia să călătorească în străinătate i s-a ivit, a profitat. Prima arenă importantă pe care a păşit a fost Delle Alpi, a Juventusului. „Un stadion deosebit, în formă de coroană de rege. Fotbalul şi atmosfera m-au fermecat”, a povestit Dinu. Tot în Italia a reuşit să ajungă şi pe San Siro.

Acasă la favorită
Deşi nu şi-a văzut favoriţii, pe cei de la AC Milan, a rămas impresionat de cum au arătat tribunele la meciul Inter - Ascoli. Înainte şi după meci, barurile din apropiere trăiau doar pentru fotbal. Dar cele mai frumoase amintiri le are din Anglia.
A ajuns la Liverpool, pe Anfield Road, casa uneia dintre marile sale favorite. I-a văzut în semifinala de Champions League cu Chelsea. „Totul e impresionant. De la gazon, la tribune, la vestiare, la lojele VIP”, a rememorat fotbalistul, care n-a ratat şansa de a se fotografia cu trofeul Ligii Campionilor. Muzeul „cormoranilor”, aşa cum li se spune celor de la Liverpool, e, de asemenea, grandios, cu o colecţie fastuoasă de trofee, dar şi cu monumente dedicate jucătorilor pieriţi acum mulţi ani, într-un accident aviatic. „Simţi peste tot că eşti pe Anfield, aşa cum îţi spun inscripţiile amplaste în arenă”, a adăugat Dinu.
Îşi doreşte să ajungă şi în Spania, pe Santiago Bernabeu şi Nou Camp, fiefurile Realului din Madrid, respectiv Barcelonei. „Îmi place să călătoresc. Am avut norocul să am parte de aşa ceva. Nu de fiecare dată banii sunt pe primul loc. Sunt şi alte oportunităţi. Dacă ai prieteni şi caracter şi îţi doreşti ceva, poţi fi fericit şi cu lucrurile din inima ta”, încheie Dinu.

Întrebări şi răspunsuri

Ce diferenţe remarci între fotbalul nostru şi cel din „lumea bună”?
Un meci e prea puţin. Nu ştii unde să te uiţi, în tribune, pe stadion, la tactică. Nu-ţi dai seama pe moment. După ce analizezi vezi cât e de diferit. Am fost şi pe Ştefan cel Mare, mentalitatea românilor nu e una bună.  Pleacă de jos, noi vrem să ne comparăm cu Italia, Anglia, dar o echipă de copii de acolo are cinci antrenori!

Cum se face că îţi plac echipele alb-roşii?
UTA e echipa oraşului unde m-am născut. În fiecare zi când treceam pe lângă stadion mă întrebam când voi ajunge să joc la UTA. Iar cu Dinamo, tata e un mare suporter, mi-a pus şi numele după Cornel Dinu.

Ce-i place
Fotbalul e viaţa lui şi îşi împleteşte marea pasiune cu cea pentru călătorii. „Îmi place să cunosc  oameni, culturi. Şi îmi place marea foarte mult”, spune Dinu, fanul a trei echipe, toate îmbrăcate în alb şi roşu: UTA, Dinamo şi FC Liverpool.

Ce nu-i place
Trăsăturile care-i caracterizează azi pe prea mulţi: invidia, linguşeala, falsitatea. Şi nici oamenii care pun banii pe primul plan. „Azi, un părinte îşi dă copilul la fotbal ca să câştige bani. Contează şi să laşi ceva în urma ta”, încheie arădeanul.