Creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă

Creştinii îl sărbătoresc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia, într-o familie creştină şi a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian. El este considerat ocrotitorul Armatei Române.

De asemenea, Sfântul Gheorghe este patronul spiritual al mai multor oraşe şi ţări, precum Drobeta Turnu Severin şi Botoşani, Anglia, Grecia, Rusia. Conform tradiţiei populare, în această zi nimeni nu are voie să doarmă, pentru că va fi somnoros întreg anul.

Originar din Capadocia, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului roman Diocleţian, care îi prigonea pe creştini. Sfântul Gheorghe provenea dintr-o familie de creştini. La fel ca tatăl său, Gheorghe a devenit general în armata lui Diocleţian, la doar 30 de ani. Pentru că s-a ridicat împotriva hotărârilor anticreştine ale Consiliului de la Nicomedia (303), a fost persecutat, fiind chinuit în cele mai cumplite chipuri, otravit şi mai apoi decapitat. 

A fost lovit cu suliţa, a fost legat de o roata ţintuită cu fiare ascuţite care a fost pornită din sus spre o vale, rupându-i-se trupul în mai multe bucăţi, a fost aruncat într-o groapă cu var şi încălţat cu încălţăminte de fier cu cuie, fiind silit să alerge şi a fost bătut cu vana de bou. În ciuda acestor chinuri, Sfântul Gheorghe nu s-a lepădat de credinţă. Mai mult, martorii suferinţelor Sfântului Gheorghe, uimiţi de puterea sa de a rezista la durere, au renunţat la credinţa în zeităţi păgâne, îmbrăţişând creştinismul.

Tradiţii, obiceiuri şi supersiţii legate de Sfântul Gheorghe

 De Sfântul Gheorghe, holdele trebuie înconjurate de o femeie „cu rânduieli” pentru a speria strigoii veniţi să ia mana grăului. Dacă înainte de Sfântul Gheorghe prinzi un şarpe, îi tai capul, apoi îl porţi la pălărie sau basma şi, dacă te duci în capul satului când ies ciurdele de vite sau turmele de oi, vei putea vedea strigoii călare pe animale. Există superstiţia că, dacă ziua de Sfântul Gheorghe cade în post, tot anul laptele vacilor şi oilor va fi slab. În această zi se serbează Moşii de Sfântul Gheorghe şi este bine ca la ferestre şi uşi să se pună ramuri de salcie.

La biserici în această zi se imparte liliac, iar în unele regiuni, leuştean, pentru a păstra sănătatea oamenilor şi animalelor pe tot timpul anului şi pentru a-i feri de rele. În unele regiuni fetele sunt stropite cu apă proaspată de fântână la fel ca şi obiceiul de Paşte când fetele sunt stropite cu parfum. Stropitul având semnificaţie dublă, de substanţă purificatoare şi element favorabil fecundarii.

Se mai spune că de Sfântul Gheorghe ard comorile în păduri sau pe dealuri şi cine le vede noaptea luminând, ziua le poate găsi.
În unele zone în acestă zi încă se mai obişnuieşte a se impodobi stâlpii de la poarta casei cu ramuri verzi de salcie înmugurită pentru ca să fie apăraţi de boli şi pagubă. Pentru a fi apăraţi de rele, oamenii se cântăresc, astfel ei cred ca vor fi sprinteni până la anul, când obiceiul se reînnoieşte.

Gospodarii dau foc gunoaielor şi vechiturilor din gospodării. Superstiţia spune că dacă gospodarii se stropesc cu apă neîncepută luată dis de dimineaţă din fântână, apoi cu agheasmă, acestea alungă orice vrajă din casa lor.