Creştinii îl sărbătoresc, astăzi, pe Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul

Creştinii îl sărbătoresc, astăzi, pe Sfântul Ilie. Proorocul Ilie este considerat de creştini unul dintre cei mai mari sfinţi. Datorită vieţii sale sfinte şi aspre petrecute în pustia Iordanului, precum şi a râvnei sale pentru Dumnezeu, monahii creştini recunosc în el un părinte al lor, comparabil cu Sfântul Ioan Botezătorul.

Prin intermediul figurii profetului Ilie, Biserica ne invită să ducem ,,lupta inimii” care, cu ajutorul Duhului Sfânt şi prin post, rugăciune şi priveghere, eliberează omul de patimi.

În Rusia şi la noi în ţară, imaginea profetului Ilie este legată de fenomenele meteorologice. Atunci când plouă sau tună, în popor se crede că Ilie se plimbă pe cer în carul lui de foc şi că deţine puterea de a opri sau a face să se reverse ploaia. Această percepţie se întemeiază pe minunea prin care a întors poporul evreu la credinţa în adevăratul Dumnezeu, a mai spus părintele Teleanu.

Sărbătoarea proorocului Ilie Tesviteanul este şi ziua Aviaţiei Române, acest sfânt fiind considerat, începând cu anul 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor. Acest fapt se datorează felului în care s-a săvârşit din viaţă, fiind purtat în văzduh pe un car de foc.

Ziua de 20 iulie, de cinstire a Sfântului Mare Proroc Ilie Tesviteanul, este numită şi Sântilie. În calendarul popular, ea marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separă oile, iar pe munţi se organizează vestitele Nedei şi Sântilii.

Datini şi obiceiuri

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă.

Dacă, în noaptea dinspre Sânt-Ilie, visau cânepa verde era semn că se vor mărita cu flacăi tineri şi frumoşi iar daca visau cânepa uscata se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni. În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări.

Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece. Femeile duceau în aceasta zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit dupa care, întoarse acasă, îl puneau pe foc iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice atunci când copiii lor făceau bube în gură. În această zi, merele se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii îşi aminteau şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi.

Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca sa dea de pomană merele căzute. Astfel, se considera că morţii se veselesc.
Se credea şi se mai crede şi astăzi că dacă tună de Sânt-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Astăzi, nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină). Dacă plouă, va ploua 20 de zile.

Potrivit statisticilor, peste 127.000 de români îşi sărbătoresc onomastica în această zi, dintre aceştia aproape 114.000 fiind bărbaţi, iar 14.000 femei. Cei mai mulţi dintre sărbătoriţi poartă numele de Ilie, Iliuţă, Iliuţ şi Iliuş.

Dintre femeile sărbătorite în aceeaşi dată, cele mai multe poartă numele de Ilinca, alături de care vor petrece şi persoanele care răspund la numele Ilia.